Nume

Ca in noptile cand te scalzi in propria'ti viziune, simtindu'ti amigdalele ridicandu'se incordate si fericite spre omulet.
Rememoram numele,toate acele nume care m'au invatat sa nu'mi fie teama sa stau cu mine insami.
Oamenii de la care am invatat ca a te autoexplora iti ofera posibilitati infinite,cei de la care am invatat ca pe dinantru suntem indigo si ca daca te plictisesti cu tine insuti, inseamna ca ceva nu este in regula.
Portishead-eram atattt de mica atunci cand am gasit'o, Angelo Badalamenti,cel ce a infaptuit minunea de soundtrack pentru Twin Peaks,soundtrack ce mi'a bantuit cu gratie copilaria,alaturand incantarea terorii initiale. Apoi Goldfrapp, Amon Tobin, Mum, Pulp, Joy Division, The Knife, Max Richter, Soap&Skin, Erik Satie..
Si nu numai la aspectul muzical ma refer,ar fi prea putin just sa nu amintesc de cat eram de cruda atunci cand m'am deschis ca o rana liliachie citind M.Cartarescu, F.Kafka, A.Nothomb, A.Veteranyi, P.Suskind, H.Hesse, P.Bruckner..
Imi amintesc de asemenea cum, gradual, am unit "piesele",cum le'am ordonat cronologic pentru a'mi forma o imagine de ansalmblu,cum am descoperit incet influenta unor artisti asupra altora.
Imi amintesc despre incantarea cu care ma uitam la operele celor ce mai tarziu mi'au devenit favoriti.
Uitam sa clipesc. Imi aminteam sa clipesc doar atunci cand imi lacrimau ochii din nevoia fireasca de a se umezi.
G.de Chirico, S.Dali, R.Magritte, F.Kahlo, P.Gauguin, M.Ernst, G.Braque, G.Klimt...
Pastrez toata aglomeratia de nume de mai sus ca pe un sol fecund din care omologul meu vegetal isi trage seva.
Daca as fi fost o soprana, le'as fi cantat noaptea la luna pana s'ar fi scandalizat vecinii. Dar nu sunt o soprana,slava domnului,asadar am decis sa le torn aici pe toate.

Grimase

photo by Petrina Hicks

Ma uitam cand eram mica in oglinda.
Faceam asemenea game extinse de grimase,incat ma speriam de cat eram de dracoasa.
De cate ori adormea bunica mai devreme,mergeam la oglinda si faceam grimase. De fiecare data deznodamantul demersului cronofag si clandestin era acelasi: ma cuprindea o teama incredibila de mine insami,imi puneam apoi mainile la ochi si imi promiteam sa nu mai repet vreodata treaba asta.

Exersam, pe vremea cand nici nu eram eleva de gimnaziu, priviri senzuale. Ajunsesem sa ma sochez pe mine insami intr'o asemenea masura,incat,atunci cand am aflat dintr'un documentar despre reincarnare, am ajuns sa cred cu putere in avatarul meu anterior de dama de companie. Desigur,eram convinsa ca fusesem o dama de companie frantuzoaica de plin secol XIX.

Un al doilea gand survenit in urma grimaselor ,dupa ce am auzit despre practicile de exorcizare de la bunica, a fost ca eram "ala cu coarne" insasi (doar ca in fine ma simteam foarte incognito,intrucat nu prezentam coarne).
Ulterior, elaborand si altfel de grimase decat cele senzuale ori lugubre,mi s'a revelat faptul ca eram capabila de unele realmente hilare. In consecinta,cum vanam fantasticul din propria existenta,m'am gandit,vazand desene animate cu castele medievale, ca am fost intr'o viata anterioara un bufon de curte domneasca si ca am fost aruncat la lei,intrucat glumele mele nu il distrasera suficient de tare pe imparat intr'o oarecare zi ploioasa. Am tras eu concluzia ca din aceasta pricina nu prea'mi plac mie felinele.

Apoi cum cresteam in varsta si aflam noi informatii,le investeam cu constiinciozitate in escapadele mele nocturne din oglinda de la baie. Asa se intampla ca au urmat personalitati care mai de care mai spectaculoase Marilyn Monroe,Cleopatra,Mata-Hari.
Intr'o zi grimasele au incetat. Nu stiu exact cand. Daca imi revin promit sa adaug un later edit.

nu te abtine

Consider ca nu iti poti face tie insuti nimic mai urat decat a te abtine.

Nu ma refer la dorintele imunde precum furt,violenta,crima,sau la cea mai abjecta dintre tentatii-razbunarea. Ci la placerile mici,insolite,spontane ale existentei. Cele care picatura cu picatura pot umple paharul universal al eului.
Iti poti vopsi/tunde parul in fel si chip,iti poti taia jeansii daca simti ca nevoia catre asta iti rapeste suflul. Daca simti ca te-ar bucura sa iti gasesti imaginea respectiva in poze peste ani.
Nu te abtine de la ore de lectura in favoarea efectuarii temelor. Pentru mine ,fiecare exercitiu in plus la algebra nu a insemnat decat o pagina de roman in minus.
Fii curios. Fii curios ce s-a intamplat in istorie mai intai,daca vrei sa intuiesti corect ce s-ar putea intampla in viitor. Exista un pattern. Identifica-l,este util.
Astfel de initiative sunt in ordine atat timp cat le faci pentru ca ti-e pofta, atat timp cat constituie un impuls pentru cultivarea unei curiozitati prolifice.
Si atat timp cat ti le asumi la momentul respectiv cu demnitate si argumente viabile.
Trebuie facute devreme.
Adolescenta si penibilul ei adorabil cunosc apogeul tolerantei universale.
Daca vezi o persoana cu aura faina,fa-ti vant si du-te sa vezi daca ti-ar placea sa iti fie prieten. Exista avantajul de a-ti putea alege prietenii,spre deosebire de familie sau colegi. Sunt admise cele mai nebune mofturi in vederea selectiei prietenilor.

Cred ca trebuie sa iubesti devreme de dragul exercitiului. Ca sa stii cu ce ai de-a face mai tarziu.

Nu prea cred in compromis. Nu in compromis fata de sine. Orice compromis si precautie matura fata de sine, la momentul cand inca nu esti matur,nu-i de bun augur. Acest tip de compromis supureaza acid peste spirit,iar daunele se resimt mai tarziu si nu pot fi cosmetizate.
.. cel mai urat individ este cel ce nu a cunoscut macar o singura data gustul citric al victoriei si degringoladei timpurii.