tinklingtinbox

Grandpa

2010-01-19T01:11:00.003+02:00

Collapse can occur within time
For all those people whom one calls "mine"
Values freeze
Your throat gets dry as if there weren't any breeze
To carress your face and arms
Until that angry sea within you calms
These are times made out of buttons
Pushing fingers are all around
And they come,
And they push,
And then leave you bereaft and frowned
Once they dismantle your highest icons.
See that taking away hand coming in
I want those dearest eyes to still stay clean

She's gone

2010-01-11T01:03:00.001+02:00

this was Lhasa

The pierces

2010-01-04T13:33:00.000+02:00

I've learnt

2009-12-19T23:08:00.006+02:00

i've learnt you should't rely on your safe people
that there's no surface impossible to ripple
that if you're made out of china you need to take extracare
and that you shouldn't feel snow with your feet all bare
i've learnt there're too few who are not replaceable
and that there're too few promises which stay unbreakable
i've learnt that there's no point to deal with what's not real
i've learnt about those few things which are worth to feel
i've learnt that alternating egoism with tollerance
it's some kind of price you need to pay for balance

it's never too late to change a bit of what people call fate.

Asta pt ca a nins zdravan si trebuie cumva celebrat.

2009-12-19T22:39:00.001+02:00

Noblesse Oblige

2009-11-08T18:02:00.000+02:00

zapada

2009-10-29T05:21:00.004+02:00

De cand eram mica am iubit nebuneste zapada.
Imi amintesc ca mi se spunea cum ca atunci cand ma voi face mare imi va trece pasiunea pt zapada,caci voi vedea ca incurca traficul sau ca iti intra nesuferita in cizme.
M'am facut mare si imi place si mai tare decat atunci cand eram mica!

E pacat ca la noi la Bucuresti nu mai ninge strasnic ca pe vremuri. Zapada facea Bucurestiul sa arate curat,chiar si spatele blocului de la bunici se imbraca in alb imaculat,nu se mai gandea nici naiba vreo luna-doua ca dedesubt zac gunoaiele care nu mai incapusera in ghena.

Imi amintesc diminetile de la fereastra apartamentului in care am crescut.Ma bucuram cu o neghiobie,care acum mi se pare fascinanta,atunci cand ma trezeam si vedeam ca a nins.

Conceptual, zapada mi se pare un element genial,total necesar pt curatarea mintii si'a intentiilor; nici nu vreau sa ma gandesc ce inseamna un loc unde clima nu presupune macar o data pe an sa vezi numai alb si sa te zgribulesti zdravan pana ajungi la scoala sau la serviciu. Ba mai mult de atat, gandul ce imi tot rapeste mintea de multi ani incoace este cum e sa traiesti intr'o zona geografica locuita si unde e zapada mereu.
Gandul ma poarta fireste catre nordici, care nu numai ca au o fizionomie senina, dar carora zapada le'a cultivat un gust pt o eleganta ce mizeaza pe simplitate. In design,in muzica, in arhitectura..

Atunci cand pe jos e alb si cerul e usor gri trebuie sa fie grozav sa iti iei egoist 2 minute cu tine insuti si sa nu gandesti nimic. Sa te bucuri de cea mai subtila liniste.

Soap&Skin

2009-10-27T01:11:00.001+02:00

Lhasa

2009-09-26T15:37:00.001+03:00

all precious things

2009-09-25T00:57:00.004+03:00

(painting by Serghei Fiodorov)

I like fresh mornings, perfumes, stone rings, children's complexion, winter nights, tulips, champagne, emerald, xilophons, sparrows, ties, oldmen's smiles, liqour glasses, cinnamon, dandelions, paperclips, oldschool pens, embroided handkerchiefs, chocolate, musical boxes, old keys and tea.

Perfection!

2009-09-23T03:18:00.000+03:00

Ce sa faci cand nu mai ai 20?.. ..let's take a trip!

2009-09-21T18:11:00.004+03:00

Mi se intampla in curand.
Asadar,la naiba,incotro?
Deci,nu mai ai 20. Deci,nicio drama,devii o dama!
In consecinta nu mai esti nici teen nici domnisoara cu varsta rotunda.

Acum 10 ani ti se cumparau acadele, peste aproximativ alti 10 trebuie sa te simti si sa faci astfel incat sa ai cui sa cumperi la randul tau acadele.
Se cere de undeva impersonal sa te alinti mai cu masura,si se cade sa o scoti pe mama la o amandina si sa platesti amandina,in timp ce manifesti cel mai 'firesc' zambet.

De fapt, in general, incepe sa se configureze si sa ti se atribuie conceptul acela somptuos si lipicios de responsabilitate.
Incepi sa simti deja ca e momentul sa te distrezi calitativ,mai putin cantitativ,deci cu blackouturi mai rare dar mai concrete!

E momentul in care deja trebuie sa ai in recuzita o draga prietena frumoasa si cu ochi destepti care sa te care cu succes acasa.

Nu stiu pentru ce motiv anume,insa dimensiunea de "femeie" se contureaza imprejur precum un balaur cu 7 capete cu care sa tot convietuiesti de acum inainte.
Asta nu e nici bine nici rau. E doar putin altfel.
Si,apropo,incepi sa ai si pometi.
Si copii de pe scara sa iti spuna 'saru'mana'. Buhuhu,zau ca da!

Mai putine dulciuri,mai putine basme,mai putine fantasme!
In concluzie, ceva mai multa actiune, ceva mai mult concret..cate'un accesoriu mai discret..

iggy's on pretty girls' lips

2009-09-21T17:10:00.000+03:00

Fever Ray

2009-09-20T19:03:00.003+03:00

Benjamin Zander

2009-09-18T01:07:00.000+03:00

in Berlin

2009-09-10T13:50:00.003+03:00

It is about jumping up and down on meanings
About not minding petty feelings
It's about being willed to see what you yet don't know
About anyways going with the flow
As it's not only within where one should grow
It is about spicing up your revelry stories
And having no worries
It is about playing it right
Never feel sorry for loosing some night!
As there're no lost nights without expectations
Make yourself surprises out of your reactions

Detektivbyrån

2009-08-31T23:50:00.001+03:00

Leapsa!

2009-08-27T21:49:00.006+03:00

Stimabilii si venerabilii de pe Tlonsociety m'au pus la treaba cu o leapsa.
ce sa'i faci? sa fugi de sarcinile sociale? ei dracie,parol ca nu se poate.
Asadar,sa purcedem hehe!

1 cand ti s'a intamplat ca lectiile invatate de la ”cei vechi” sa contribuie la succesul tau?

mmmsa spunem ca Dl Sartre a fost baiat destept cand a spus ca daca ma aflu intr'o situatie, este total datorita sau din cauza mea, si na, desigur ca asta ajuta ca atunci cand situatia este mai putin minunata sa nu ma autocompatimesc si sa nu alerg ca un hamster pe rotita lui.

2 daca ai putea invita un mare clasic la cina, cine ar fi si de ce?
pot sa nu invit un clasic? multumesc frumos..se intampla ca invitatia mea sa o castige Mario Vargas Llosa,fiindca tipul e dat naibii in ceea ce priveste tipele si nu numai!

3 cine e cea mai influenta persoana in viata ta?
Bunica.

4 care'i ambitia ta secreta?
Sa ma apuc de citit reviste dupa 30 de ani ca sa pot lucra la cariera mea de babeta gratioasa in mentalitate si care se mentine updated.

5 pretul gloriei?
sa stii sa'ti dozezi reactiile ca si cum ar fi ingrediente si te'ai afla in fata unui mare castron si'ar trebui sa scoti o mare prajitura.

6 grecii sau romanii?
pai aia mai tari sunt aia care s'au extins mai mult! simplu!

bonus facultativ: blogger sau wordpress?
sunt pe blogger,asta raspunde de la sine.

in concediu

2009-08-20T15:12:00.002+03:00

Mi'am luat concediu. Concediu mai mult sau mai putin cu mine.
Mi'am spus degajat si frumos ca a schimba punctul de focus catre entitati care sa ma distraga, pacalindu'ma cu gratie, nu imi poate face decat taaaare-tare bine.
E ca atunci cand schimbi dieta putin si'ti spui "dom'le ia hai s'o dam pe o fructa pe'o salata ca mi s'a acrit de sarmale si snitele,hai ca doar e vara,ce dumnezeului!".
Si nu e ca si cum salatele si fructele nu ar fi foarte gustoase ci diferenta o face faptul ca nu pica la fel de greu la stomac precum sarmalele si snitelele.
Si daca tot am gasit asemanarea fericita dintre schimbarea punctului de focus dinspre interior catre exterior si dintre o dieta mai light,nu pot sa nu afirm ca la un moment dat, asa cum dupa meniuri cu legume si fructe te trezesti multumit ca ai mai si slabit putintel,la fel de multumit si usurat te lasa un mic concediu, un pachet cochet de usuratate a fiintei, o berica...o maslina, o scobitoare straina.

Anna Karina.

2009-07-25T18:31:00.002+03:00

quick sweet shallow poem

2009-07-15T17:57:00.002+03:00

It might be all about future memories
It might be just about forgetting complex theories
It just might
Not be right.
But there's no sky for such fine flight.
In those summer times it's all about reaching that shallow light,
And party!
And then sleep tight
I'm feeling as if i were a kyte
There’re just too many lips out there to byte

Urgente

2009-06-27T19:05:00.004+03:00

Uneori exista urgente.
Iar ele salveaza uneori situatia de ansamblu. Urgentele sunt uneori bine venite.
Urgentele sunt instantanee si tonifica spiritul adormit.
Cand ceva devine urgent, are efectul de a disloca deindata prioritatile de rutina. Urgentele sunt precum pastilele de MagneB6,iau forma unui impuls ce destabilizeaza ordinea momentana pentru a instaura ulterior o alta liniste cu mult mai apreciata decat cea de dinaintea urgentei.
Urgentele nu lasa timp de vaicareala, ci ne transforma in indivizi cu eficacitate sporita pentru momentul respectiv.
Urgentele cresc pulsul si ne fac sa traim mai repede.
Judecate intrinsec,urgentele mi se infatiseaza drept momente perfecte.

Mountebank

2009-06-25T04:03:00.005+03:00

Photo by Irakly Shanidze

I'm chanting about leisure and about your peachy skin on the back of your neck.
I'm chanting about my midsummer flawless moments when you break into my leisure and i feel too lazy to get mad at you.
I'm chanting about you and your ways. About some turned up nose and hot knees.
I'm standing on a skyscraper,eating chocolate. I'm looking down and dangling my feet.
I'm a mountebank.
Beware!
I brace myself when i can't camper.

Imi plac oamenii

2009-06-19T01:43:00.005+03:00

Mult.
Nu am putut niciodata sa vibrez de dragul animalelor in mod izolat. Animalele imi plac si ele,dar oamenii si mai mult.
Imi plac oamenii pentru ca imi place inteligenta si pentru ca in urma contactului cu ei poti ramane imbogatit spiritual si intelectual. Nu ma refer,desigur, la oamenii urati interior.
Imi place cum oamenii isi misca muschii fetei,cum rad,cum le sclipesc ochii la constientizarea esentei dintr'o anumita informatie.
Imi place si cum se ascund in spatele unor ochelari de soare faini.
Ce'mi place cel mai tare la oameni este notiunea de atitudine in diversitatea ei. Imi place ca nu poti gasi oameni identici, imi place ca oamenii sunt individuali.
Imi plac oamenii fiindca danseaza dracos.
Si fiindca sunt capabili sa se igienizeze si sa miroasa frumos.
Imi plac oamenii fiindca isi sufla nasul si fiindca scriu carti.
Si pentru ca fac filme si muzica,deseneaza si picteaza.
Imi place cum muntii orasului sunt cladirile.
Dantelate sau rectangulare,mi se par zilnic incredibile. Sunt mai mari decat omul. Imi plac fiindca omul e mai mic decat ele,dar le'a construit mai mari decat el.
Imi plac oamenii fiindca sunt atatea povesti de spus si de auzit.

Scarlet

2009-06-02T23:14:00.006+03:00

Bake a cherry pie,marvel yourself. Bake two cherry pies,marvel the others,too.
Wash the dishes.
It's raining in your sink,make your knives and forks dance like couples in the rain.
Make some tea.
Keep your nose above it until your tea goes cold and your nose sweats. Smile while drinking it as it comes.
Let your scarlet,silk curtains embrace you and then do the tango by yourself.
Lay down on your bed and carry a cherry upon your nose. One from those left over after baking the pie.
Paint your nails scarlet and put on your favourite ring.
Paint your lips scarlet,too.
Get your bike,go see the city by night.
Hold on tight,keep your tidy hands onto the handlebars
Let your ruby-stone ring marvel you,but watch the road
Shards are sparkling,but shards are everywhere.

Nume

2009-05-27T03:08:00.004+03:00

Ca in noptile cand te scalzi in propria'ti viziune, simtindu'ti amigdalele ridicandu'se incordate si fericite spre omulet.
Rememoram numele,toate acele nume care m'au invatat sa nu'mi fie teama sa stau cu mine insami.
Oamenii de la care am invatat ca a te autoexplora iti ofera posibilitati infinite,cei de la care am invatat ca pe dinantru suntem indigo si ca daca te plictisesti cu tine insuti, inseamna ca ceva nu este in regula.
Portishead-eram atattt de mica atunci cand am gasit'o, Angelo Badalamenti,cel ce a infaptuit minunea de soundtrack pentru Twin Peaks,soundtrack ce mi'a bantuit cu gratie copilaria,alaturand incantarea terorii initiale. Apoi Goldfrapp, Amon Tobin, Mum, Pulp, Joy Division, The Knife, Max Richter, Soap&Skin, Erik Satie..
Si nu numai la aspectul muzical ma refer,ar fi prea putin just sa nu amintesc de cat eram de cruda atunci cand m'am deschis ca o rana liliachie citind M.Cartarescu, F.Kafka, A.Nothomb, A.Veteranyi, P.Suskind, H.Hesse, P.Bruckner..
Imi amintesc de asemenea cum, gradual, am unit "piesele",cum le'am ordonat cronologic pentru a'mi forma o imagine de ansalmblu,cum am descoperit incet influenta unor artisti asupra altora.
Imi amintesc despre incantarea cu care ma uitam la operele celor ce mai tarziu mi'au devenit favoriti.
Uitam sa clipesc. Imi aminteam sa clipesc doar atunci cand imi lacrimau ochii din nevoia fireasca de a se umezi.
G.de Chirico, S.Dali, R.Magritte, F.Kahlo, P.Gauguin, M.Ernst, G.Braque, G.Klimt...
Pastrez toata aglomeratia de nume de mai sus ca pe un sol fecund din care omologul meu vegetal isi trage seva.
Daca as fi fost o soprana, le'as fi cantat noaptea la luna pana s'ar fi scandalizat vecinii. Dar nu sunt o soprana,slava domnului,asadar am decis sa le torn aici pe toate.

Grimase

2009-05-05T02:02:00.004+03:00

photo by Petrina Hicks

Ma uitam cand eram mica in oglinda.
Faceam asemenea game extinse de grimase,incat ma speriam de cat eram de dracoasa.
De cate ori adormea bunica mai devreme,mergeam la oglinda si faceam grimase. De fiecare data deznodamantul demersului cronofag si clandestin era acelasi: ma cuprindea o teama incredibila de mine insami,imi puneam apoi mainile la ochi si imi promiteam sa nu mai repet vreodata treaba asta.

Exersam, pe vremea cand nici nu eram eleva de gimnaziu, priviri senzuale. Ajunsesem sa ma sochez pe mine insami intr'o asemenea masura,incat,atunci cand am aflat dintr'un documentar despre reincarnare, am ajuns sa cred cu putere in avatarul meu anterior de dama de companie. Desigur,eram convinsa ca fusesem o dama de companie frantuzoaica de plin secol XIX.

Un al doilea gand survenit in urma grimaselor ,dupa ce am auzit despre practicile de exorcizare de la bunica, a fost ca eram "ala cu coarne" insasi (doar ca in fine ma simteam foarte incognito,intrucat nu prezentam coarne).
Ulterior, elaborand si altfel de grimase decat cele senzuale ori lugubre,mi s'a revelat faptul ca eram capabila de unele realmente hilare. In consecinta,cum vanam fantasticul din propria existenta,m'am gandit,vazand desene animate cu castele medievale, ca am fost intr'o viata anterioara un bufon de curte domneasca si ca am fost aruncat la lei,intrucat glumele mele nu il distrasera suficient de tare pe imparat intr'o oarecare zi ploioasa. Am tras eu concluzia ca din aceasta pricina nu prea'mi plac mie felinele.

Apoi cum cresteam in varsta si aflam noi informatii,le investeam cu constiinciozitate in escapadele mele nocturne din oglinda de la baie. Asa se intampla ca au urmat personalitati care mai de care mai spectaculoase Marilyn Monroe,Cleopatra,Mata-Hari.
Intr'o zi grimasele au incetat. Nu stiu exact cand. Daca imi revin promit sa adaug un later edit.

nu te abtine

2009-05-01T01:13:00.005+03:00

Consider ca nu iti poti face tie insuti nimic mai urat decat a te abtine.

Nu ma refer la dorintele imunde precum furt,violenta,crima,sau la cea mai abjecta dintre tentatii-razbunarea. Ci la placerile mici,insolite,spontane ale existentei. Cele care picatura cu picatura pot umple paharul universal al eului.
Iti poti vopsi/tunde parul in fel si chip,iti poti taia jeansii daca simti ca nevoia catre asta iti rapeste suflul. Daca simti ca te-ar bucura sa iti gasesti imaginea respectiva in poze peste ani.
Nu te abtine de la ore de lectura in favoarea efectuarii temelor. Pentru mine ,fiecare exercitiu in plus la algebra nu a insemnat decat o pagina de roman in minus.
Fii curios. Fii curios ce s-a intamplat in istorie mai intai,daca vrei sa intuiesti corect ce s-ar putea intampla in viitor. Exista un pattern. Identifica-l,este util.
Astfel de initiative sunt in ordine atat timp cat le faci pentru ca ti-e pofta, atat timp cat constituie un impuls pentru cultivarea unei curiozitati prolifice.
Si atat timp cat ti le asumi la momentul respectiv cu demnitate si argumente viabile.
Trebuie facute devreme.
Adolescenta si penibilul ei adorabil cunosc apogeul tolerantei universale.
Daca vezi o persoana cu aura faina,fa-ti vant si du-te sa vezi daca ti-ar placea sa iti fie prieten. Exista avantajul de a-ti putea alege prietenii,spre deosebire de familie sau colegi. Sunt admise cele mai nebune mofturi in vederea selectiei prietenilor.

Cred ca trebuie sa iubesti devreme de dragul exercitiului. Ca sa stii cu ce ai de-a face mai tarziu.

Nu prea cred in compromis. Nu in compromis fata de sine. Orice compromis si precautie matura fata de sine, la momentul cand inca nu esti matur,nu-i de bun augur. Acest tip de compromis supureaza acid peste spirit,iar daunele se resimt mai tarziu si nu pot fi cosmetizate.
.. cel mai urat individ este cel ce nu a cunoscut macar o singura data gustul citric al victoriei si degringoladei timpurii.

Laziness (russian animation)

2009-04-13T15:58:00.001+03:00

The girl and the ladybugs

2009-03-30T20:01:00.004+03:00

No matter the scolding and injuries she got in the previous day from her parents,she would still put on her set of shabby clothes and sneak out of the house at around 4 o'clock in the morning on the patio in front of her home.
She would lay down,after taking her clothes off one by one,feeling the soaky grass with her bare fingers and toes.
..Such relentless joy she would feel within when the ladybugs were starting to mount on her arms and knees once more,all rhythmically marching... She could even hear the beat of her friends' tiny legs!
After she would feel her body utterly covered up in red and black trembling dots,she would start telling them the story which he had prepared for that morning.
They would then stop creeping onto her and every single ladybug would find its spot and freeze in sheer silence,charmed by her lullaby-flavoured voice. Her peachy lips would quiver in a merry smile while telling the story. She wouldn't mind the chilly air,nor the very cold dew on the grass firs.

**

After she would finish her story and would reveal the miraculous fairy tale end,the tiny insects would start scattering off her silky skin. She would then thank them and close her eyes. She would keep them closed while getting dressed.
She would patiently walk blindfold on the patio until she would get into the house. Once in her room,she would sit relieved in her bed for a minute. Then, she would take off her clothes with a sudden move and smile,watching the musical notes which the ladybugs had scribbled that morning onto the stave she had tattoed on her left arm.
She would then rush towards the piano she had in her room and would give life to the last musical notes that she had received. She would play the part of symphony she had gathered up to that moment, she would play it again and again until the following early morning when she would get some more notes in the exchange of whispering a new story for the ladybugs.

ma grabesc

2009-03-08T17:00:00.004+02:00

ilustration: "Wieden + Kennedy 12",ad school,Portland.

ma grabesc,mereu m-am grabit.
m-am grabit sa cresc.
m-am grabit sa stiu tot,iar afland ca asta nu se poate,ceea ce inca nu stiu ma ameninta ca o profesoara batrana cu indexul ridicat spre mine.
ma grabesc sa calatoresc.
ma grabesc fiindca ma tem de clipa in care nu as mai avea ce sa povestesc.

ma grabesc fiindca vreau sa devin nepoata care ar atinge imposbilul; ma grabesc sa muncesc; ma grabesc sa-i daruiesc bunicii jumatatate din ce s-a grabit ea sa-mi daruiasca mie.

masor timpul in unitati empirice; astfel,consider ca atunci cand pierd timpul,de fapt nu pierd timpul,ci eventuale viitoare amintiri sau evenimente constructive.
traiesc mereu in viitor; ma bucur de lucrurile ce ma vor bucura,iar ceea ce'mi place cel mai mult sa strig este:"abia astept!"
asta nu e bine.

imi grabesc retina sa inregistreze cat mai mult din tot ce-i frumos.
ma grabesc fiindca ma edific din ce in ce mai puternic de convingerea conform careia exista un cuantum covarsitor de frumusete care ar putea sa-mi scape nevazut; pastrez in mine tot ce vad frumos,precum o bibliotecara maniaca.

ma grabesc fiindca,in timp ce eu sunt perisabila,exista atatea si atatea entitati perene; ma grabesc fiindca primul lucru care fuge e tineretea; tineretea e cel mai bun atlet;
eu m-am obisnuit cu tineretea si nu sunt obisnuita sa ma dezobisnuiesc de nimic rocambolesc.

ma grabesc fiindca seman cu mama,iar ea s-a grabit sa ma nasca.

Halston Fall 2009

2009-02-28T18:16:00.000+02:00

Halston Fall 2009 www.halston.com

sa nu ma gaseasca timpul in care ordinea ma va pieptana

2009-02-23T00:11:00.000+02:00

illustration: Ronit Baranga (via oitzarisme.ro)

Precum un obuz,mintea se sparge in adevaruri diforme si tonice,care,la randul lor, se deschid crunt precum rodiile coapte.

Suntem bilute colorate din silicon,scapate pe un asfalt,si lasate sa danseze pt amuzamentul vreunor eventuali zei.
bilutele danseaza intr'o dimensiune divina nefiltrata din muzica popoarelor barbare,reflectand dominatia simtului asupra ratiunii.
ele infatiseaza un fals spirit liber,infirmat de fatalitatea cartilor de tarot cand mainile batrane ale tigancilor le izbesc de masa,intorcandu'le cu fata in sus.

Ordinea e un monstru.
ordinea e dictata de institutii,de regulamente sociale,de viitorul de plumb plasat deasupra capetelor copiilor de catre parintii tematori de o insuficienta materiala ulterioara.
din dorinta de a fugi de ordine,mintea naste cate-o fetita cu marsupiu,in care in fiecare dimineata fetita gaseste cate'o jucarie noua.

Timpul e un prestidigitator.
Factorul timp are proprietatea de a sanctifica batranii si copii.
batranii si copii traiesc suspendati si privilegiati din punct de vedere social.
chipurile batranilor si ale copiilor castreaza capacitatea mintii de a valida perversitatea,malitiozitatea,egoismul,viclenia..
chipurile copiilor blocheaza mintea de la a imagina viitoare fapte mizere,iar cele ale batranilor de la a imagina astfel de fapte trecute.

printre toate acestea,se cuvine sa ne bem ceaiul,sa ne bucuram de ochii inca fara dioptrii,de mainile inca fara pistrui,de cate ni se intampla maine.

there is a body

2009-01-13T04:44:00.000+02:00

ilustration: "Equilibrum at the absolut distinction" by Michael Chevalier

i'm lapped by dainties and untramelled fragrances.
i've met willingness itself.
it lives within a human body.
i've met civility and wisdom and idiosyncrasy as well,afterwards ,and they've all decided to shack up with willingness. they now live altogether in this human body i've met.
they carry a name and they run undercover within a lavender perfumed body,which is forever there to bask mine.
i turn so warm,that i go liquid and i trickle into my own nose. and then i go up to my own brain.
one needs to change his thoughts system in order to properly grasp flawless ethics. one needs to get the primeval outlook back on his rack.

i used to think that aristotelian ways were out of date. but they're not. therefore,i savagely pour love upon all artefacts of morality. i pour love upon that human body,host of all good feelings.
and then the ribald becomes the desperate attempt to enjoy that body.
and then i tread into the impending vortex of all joys.

nu stiu cum se face ca..

2008-12-22T15:35:00.000+02:00

n'am sa stiu vreodata cum sa nu'ncep sa'mi sifonez chipul daca ma gandesc la fetita cu chibrituri

n'am sa reusesc vreodata sa nu'mi indragesc fularele ca pe niste catei tacuti sau sa nu'ncep sa dansez cu limba scoasa intr'o parte de cate ori aud cate'o melodie de la The Arcade Fire

n'am sa incetez vreodata sa cred ca surioara mea s'a nascut din parinti hipopotami cu doar trei fire de par blond in crestet,si ca ulterior ai mei au adoptat'o

n'am sa invat niciodata sa iert minciuna

nu voi inceta niciodata sa cred ca,atunci cand bunica inchide usa la bucatarie ca sa faca bunataturi,nu scoate macar in soapta un "Abracadabra" si ca in cuptorul ei nu traieste o familie de spiridusi patiseri,care o ajuta sa ne ingrase perpetuu cu atata gratie

nu ma va convinge vreodata cineva ca prietenii mei nu emit raze ca niste licurici; treaba voastra daca nu le vedeti!

nu mi se va consuma niciodata convingerea conform careia, odata cu fiecare bucatica de beletristica citita,traversez un avatar,apuc sa traiesc un fragment din viata altcuiva.

i met the walrus

2008-12-20T14:57:00.001+02:00

concert de pian

2008-12-14T19:48:00.000+02:00

Inainte de a se aseza,isi aranjeaza ,cu o miscare brusca si sprancene incordate,coada fracului.
Madamele flutura din evantaie, iar dantela,multiplele pliuri ,de pe crinolinele rochiilor lungi, buclele lucioase,la care au muncit intreaga noapte bigudiurile, tremura frenetic de entuziasm si pedanterie. Ei isi dreg vocile... ele clipesc rapid si schiteaza zambete injumatatite.
Intensitatea murmurului scade treptat,pana ce salonul se scufunda intr'o liniste compacta.
Degetele lungi incep a atinge ,cu o gratie dusa la paroxism, clapele albe si negre,iar matasea bordeaux ,cu model floral subtil, ce imbraca peretii,vibreaza sub sunete care de care mai ordonate,gazduind tablourile inramate in carcei auriti.
Toti invitatii se stiu onorati sa patrunda avant la lettre in labirinturile portativului tanarului talentat ; iar asta,pentru ca toti invitatii sunt parti constitutive ale unui focar cultural,toti au la indemana portative celebre,inradacinate in memorie,cercetate si exersate in anii copilariei,de'a lungul a ore ce s'au prelins onctuos asupra pielii fine a degetelor nobile.

Pt ca in vremuri dantelate,nu era o chestiune de talent,ci de exercitiu; de hranire a spiritului si de controlare a cresterii circumvolutiunilor,sub egida unei matematici artistice.
Mi'as dori o pereche de ochelari capabili sa sfideze logica,cu care sa merg la o expozitie cu tablouri ce infatiseaza concerte de pian;ochelarii sa imi indice activitatea interneurala de sub coafurile dandy,iar eu sa patrund in simfonii haotice de sinapse.

daytime tastes like lime

2008-12-03T00:34:00.000+02:00

There's too much light for my owl eyes out there; sunlight tastes tart,sunlight is a squatter,sunlight neuters my brain.

Daytime minutes hype and they pilfer from my nightime. Daytime tastes like lime.

I sit and watch the unread books in my library turning into giants; then i run to the miror and i can see myself shrinking and gradually turning into a tiny-little bug,devoid of any physical power in order to open the giant books and read them.
I may soon be some taxidermy raw material and agromania is knocking on my ajar door.

graphics in the sky

2008-11-18T00:09:00.000+02:00

(ilustratie:Lehel Kovac)

there were graphics in the sky.
mumbling birds blowing up children's floating,red balloons with their wicked peaks.
And children were raising hands and preaching about wintertime.
They were smashing rocks with their bare feet,ingratiating themselves with nature; and wet smiles fled across their faces.
And the sky was starting to show contrition. Children's dancing circles moved into higher gear,draping green fields with their glee and with their grumbling.
None of them was welching,none of them was thinking about fanning out; clouds were overlaping and that day looked quite bleak.
Eventually,after all that goading,the sky said 'yes'.
And then,snow started to fall down,turning fields into white pillows.
Children greeted snow with a salvo.

cand e liniste

2008-11-10T23:35:00.000+02:00

(ilustratie:Marcela Cardenas)

Autoizolarea mi se asterne pe epiderma precum o emulsie,ce imi converteste eul intr'o perna de catifea de un albastru obscur.
Propria introspectie vibreaza,valurita,imprumutand diverse unde.
Autoizolarea reprezinta o felie de solitudine,fara de care nu stiu cum reusesc alte persoane sa ralieze contingentului.

Nu gasesc o cale mai buna,in vederea indeplinirii demersului de cunoastere si intelegere a individualitatilor inconjuratoare, decat parcurgerea cunoasterii proprii si reluarea acesteia in mod recurent.
Schimbarile proprii trebuie admise,asumate si,ulterior, analizate statistic. Trebuie configurate un soi de grafice spre determinarea unui ritm si depistarea momentelor de evolutie/involutie.
Suna digital,fiindca suntem digitali si ne digitalizam perpetuu.

Autoizolarea feliata reprezinta o gura de oxigen dintr'un bazin cu apa,ce ii revine la anumite intervale lungi unui amfibian ce petrece mai mult timp pe uscat decat si'ar dori.

In plina solitudine,beletristica'i un san gigant,ce'mi alapteaza mintea.

Este vorba despre pieptanarea gandurilor si impletirea lor intr'un spic,a carui forma sa ramana netulburata pe parcursul saptamanii ce urmeaza.

in familie

2008-11-03T01:14:00.000+02:00

cred ca "familia" e patul lui procust.
cred ca membrii unei familii nu impart afinitati; in cele mai fericite dintre cazuri,isi imprumuta afinitati,din cauza coabitarii,iar in celelalte cazuri nici macar atat.
cred ca familia e o institutie.
institutiile,sunt,cred eu,coercitive.

pentru mine,"familia" arata ca o tanti amabila,ale carei brate lungi sunt atotimbratisatoare. si termice. si mai cred ca aceste brate dispun de forte motorii nebanuite,si ca nu obosesc sa te legene niciodata. si mai cred ca, daca balamalele bratelor se slabesc sau scartaie,membrii unei familii trebuie,pe rand, sa mearga la chiosc ca sa cumpere vaselina.

nu cred ca familia e o caruta,si nici ca mamuca si tatucu sunt cai balani meniti sa faciliteze indeplinirea functiei de locomotie.
nefiind cai balani,nu cred nici ca ar trebui sa poarte accesorii menite viziunii unidirectionale.
nu cred ca membrii unei familii exercita apartenenta reciproca. nu cred in posesori si nici in persoane posedate.
nu cred nici ca mamuca este legata cu vreun capastru de tatucu.
nu cred ca,in familie,daca un membru plange,acest flagel trebuie sa se propage.
cred ca e bine,concomitent,ca un alt membru sa rada,rasul e cel care trebuie sa se propage mai departe.

si mai cred ca universurile fiecaruia trebuie bine delimitate si ca trebuie sa aiba o integritate la care sa nu se atenteze in functie de preferintele altui membru,ce detine un univers distinct.
universurile nu trebuie sa interfereze,decat in cazul in care,in urma interferentei, survine energie pozitiva.
in familie nu trebuie interzis nimic. trebuie doar detestate minciuna si isteria.
mai cred ca,in conditiile in care elementele esentiale mentionate mai sus lipsesc cu desavarsire,familia este un element dispensabil.

cred ca familia ar trebui sa fie un castron de portelan in care sa se amestece cu mixerul intuitia si acordul tacit,ca si cum ar fi praf de frisca si respectiv lapte.

talking drawers

2008-10-29T00:43:00.000+02:00

my mind is like some piece of furniture with too many drawers of too many different kinds.
I find stories efervescing in each of these drawers.
i find triffling,distinct universes trembling side by side as if they were tv serials,that have nothing to do with one another,and yet piled up altogether.
My mind is a trigger and words are my bullets.
Whenever drawers start opening and forthwith closing back,as in strobe light,the fragments of lives within me are revealed to me once more.
There's no wonder about the outcome; and here i am weaving texts like a wayward,restless spider. That is because of my drawers widely opening up and turning into big mouths.
My mind is,therefore,loaded with whispers,looking forward to going beyond myself,although there's no precise destination. Whispers go out on vacation.
Every night,i have to make up some hand that would close all the drawers and compel them to remain closed, and it is only afterwards that my head can sink in my large,cosy pillow in order for me to get some sleep.

safe ground,come beneath my feet

2008-10-27T13:17:00.000+02:00

I can feel a taste of maroon and bitter flesh underneath my tongue whenever i am deceived.
It already comes as no surprise,i can see my cord gradually cooling instead of throbbing faster;i can see my savvy pulse mustering more and more patience,not soaring anymore.
Grown-ups are not to nourish eachother's hysteria;grown-ups are due to thwart hysteria from digging any further into their hollow cheeks.
Grown-ups are to sooth one another and do something for a living.

I try to claim myself as safe ground,gracefully tackling precipitous brinks.
i'm still very fond of watching virgin,thick snow at winter time,but i no longer feel the need to ruffle it with my naked fingers.
I like to believe i make a difference already by streching and testing my boundaries;
some of the unprolific instincts are not to fledge.
i play some fictive instrument which has a will of its own; when playing it,i can only interpret songs preaching ethical topics,songs rendering good feelings.

Geri's game

2008-10-21T09:07:00.000+03:00

nu m'am putut abtine;))

i'd like to write

2008-10-12T23:20:00.000+03:00

about me-or about you-about blizzards that we drew up there on the ceiling with fairy,pointing fingers,causing no good or harm.
about wintry,cotton mornings,soggy towels,questions which carry no answer whatsoever,about trickling figments descending upon my mind and the top of my torso.
about burning up one's lungs in order to keep sollitude away from tasting my shoulders.
about pigeons and their flight,or some child tweaking his kyte,about mild contorsions of my bare legs,blending with my hands in acrobatic times of lecture.
about gusts of wings or shallow blinks of eyelashes in the limelight,about embroided umbrellas and golden and antic frames that carry no more paintings.
about things which were meant to serve to something and no longer do so.
about their fullfledged shape and their retired use.
about sweet&artsy nonsense.

pp..pentru ca

2008-10-05T02:06:00.000+03:00

Nu stiu cum sa ma mai descurc cu atata recunostinta.
Pentru ca ma trezesc si adorm intr'o casa de papusi.

Pentru ca la mine acasa e degringolada atunci cand vreau eu; iar calm tot atunci cand vreau eu.
Pentru ca la mine acasa arata precum caminul viselor mele,si fiindca miroase a vanilie,portocale,sau scortisoara.
Si pentru ca pot sa valsez cu o carte in mana cate ore vreau eu pe timp de noapte.
Si pentru ca am draperii la geam,iar patul meu e un elefant mare de catifea oranj, si pentru ca am propria mea mare involburata,pictata pe perete,langa patul cu pricina.
Pentru ca ma decontextualizeaza de tara in care traiesc; e land-ul meu fara de nationalitate.
Si fiindca pianul suna atat de frumos cand sunt acasa,la fel si xilofonul.
Si pentru ca nu stiu sa nu fac curat aici.
Imi scapa cel mai sincer zambet de cate ori ma intorc acasa,indiferent ce mi s'a intamplat in ziua respectiva in oras.
Pentru ca'i o priza,iar eu sunt un stecher fericit.
Daca as fi fost o garsoniera,asa as fi vrut sa arat.

Locuiesc intr'o uzina neobosita,ce fabrica ganduri curate si ce indeamna la armonie,ceai si lectura.

no-no-no

2008-10-03T05:15:00.000+03:00

and i'll clunch both my fists and teeth. and my laughtery will be singing nobody's songs; i'll have my eyes smarting with sheer glee.
and i won't cease jumping up and down,even if my hair will get all white and less sleek than it is for now.
i'll be growing a swan neck and i'll be strolling,for that matter. i shall dress up in lady,and toss some whisps of hair,beseeching friends not to trust what they see.

age is that scourge which would come and grab you. age is an eagle.
but age has nothing to do with merry hepcats and lurid characters,as cells don't die on these old rascals.
good music thwarts cells from dying.

i shall let time be my catalyst for gathering knowledge, and i shall await boredom,as it never visits me.
put on a sworthy,gipsy look upon my face and enjoy the riot, my life will pass me by as a tilted waggon,swinging to the sound of the accordeon.
i'll be praying for my mind to stay a box of chocolates with a wide range of liquor filling in each bombon..

abecedar

2008-10-02T04:43:00.000+03:00

Acum stiu ca "neajunsul" e un abecedar; ca iti lasa loc sa'ti construiesti o cultura a lacrimogenului,aceasta constituind,intr'o oarecare masura,o premisa a unei ulterioare predispozitii catre vibratii artistice.

Ragazurile clandestine ale parintilor pe timp de seara,cand intuiesti ca in camera alaturata se construiesc algoritmi economici astfel incat tu sa nu simti vidul din torace,unde locuieste "neajunsul".
Cand fluctuatiile de tonalitate si ritm ale franturilor din discutia parintilor iti implementeaza prognoze ale atmosferei familiale din saptamana urmatoare.
Daca mami inspira lent, si,ulterior, expira dupa deja prea multe secunde, se numeste ca "mami ofteaza". Cand mami ofteaza,nu se pun intrebari si nici nu se povesteste nimic cu entuziasm timp de 5 minute. Entuziasmul cu pricina se conserva pentru "peste 5 minute", cand chipul ii e mai putin incruntat si se intrevede oportunitatea investirii acelui entuziasm intr'un zambet.

Este vorba si despre linistea ce se asterne imperativa,cand "se fac socoteli" si mami tasteaza rapid pe calculatorul de mana. Este vorba despre cum ragazurile astfel impuse indeamna un copil spre o stare de initiala vegetatie, ce evolueaza treptat spre meditatie.
Iar cum meditatia nu poate aduce aduce placere,din moment ce presupune focalizarea asupra nefericitului moment respectiv,aceasta evolueaza spre reverie, in speranta determinarii unei vagi secretii de serotonina..
Reveria reprezinta stadiul in care dispare raportarea la sistemul de referinta real; de aceea reveria deschide ferestrele imaginatiei, iar in cana de cacao cu lapte cald incepe sa se schiteze conturul chipului unui ursulet, cu urechi maronii si blanoase, ce'ti zambeste larg si voios.

wonder toy

2008-09-30T03:19:00.000+03:00

Jelly thoughts live in her mind. They tremble with excitement,randomely changing colours and shapes; as if there were nothing surrounding her,as if she lived in a revolving door.
She keeps on moulding reality in her tummy,joyfully gobbling it upfront. Her tummy bakes reality into chocolate muffins,in order to feed her pretty dolls. That is why,every once in a while at morning time, her tummy aches.
She wears husky eyes,goldy locks and very red&chubby cheeks.
I got her as a present from mom; she takes Santa for granted and she's my wonder toy.

entice

2008-09-26T04:29:00.000+03:00

cry,cry not-lie,lie not about shimmering temptations. temptations never come alone,they carry scary hunches about tastes,perfumes and gestures.
we were brought here in order to entice and be enticed. that is why our grins are putting on delicious wolfish smiles.
the hermits are the blessed,enlightened ones,dealing not at all with skin,lines and curves,which get us dizzy with shallow displays of bodies. take bare shoulders,for instance;they mean candy. therefore,taylors made up strapless evening gouns for fancy,bony ladies. such pieces of cloth make us deal no more with grasps of semiotics.
steeping into lust with bare feet makes us happy.
there's no music in sheer happiness because hapiness is deaf.
hapiness looks sharp,tastes sweet and sounds like savage screams.

ekklepto

2008-09-22T20:44:00.000+03:00

cum poate ceva vechi sa persiste ca nou?
sa te gadile,sa te pipaie meschin,sa te faca sa chicotesti,sa rosesti,sa'ti musti degetele,sa'ti rozi unghiile.
cum poate ceva sa se mute in ceasca ta de ceai ,indiferent de ceasca,indiferent de aroma ceaiului,si sa locuiasca acolo fara a plati vreun soi de chirie?
si apoi sa se stearga de culpa cu manseta camasii tale.
sa ia forma unei sugative de scoala primara si sa te transforme in stilou chinezesc cu pompa de cerneala stricata; sau a unei rasnite si sa te prefaca in bob lucios de cafea si sa te lase sa te centrifughezi in deriva?
cum poate ceva sa manance doar nucile si stafidele din cozonacul bunicii? si sa te imbrace ridicol in balerina de cutiuta muzicala,stergandu'se intermitent cu manseta ta.

Doll Face

2008-09-20T06:36:00.000+03:00

A machine with a doll face mimics images on television screen in search of a satisfactory visage. Doll Face presents a visual account of desires misplaced and identities fractured by our technological extension into the future.

Weissman's Neighbour(Соседка Вайсмана ) -Russian Animation

2008-09-19T04:46:00.000+03:00

Once a misfortune happened with Mr. Weissman -- it was in 1968. In 2006 his neighbor came across the same incidents. How could she change the course of events? Maybe, time is the cause of everything?
Когда-то господину Вайсману не повезло -- это было в 1968 году. В 2006-м его соседка оказалась жертвой тех же явлений. Как ей удалось изменить ход событий? Может быть, все дело во времени?
Director: Rosa Gimatdinova.

trenulet

2008-09-18T00:01:00.000+03:00

si bunica de meserie se ocupa de surprize.
bunica punea atat de mult zahar la prajituri,incat nu intelegeam prajiturile de la cofetarie.
si bunica imi ambala in fiecare an cadourile. in fi-e-ca-re an. le ambala in aceeasi folie de ambalaj din anul precedent. dar nu conta,erau minunate fiindca erau ambalate. ma deprinsesem sa le desfac cu grija.
si nu exista puls mai nebun decat acela cand, sub ambalaj,in fosta cutie de biscuiti a bunicului,am gasit Trenuletul.
alveolele pulmonare au absorbit lacome si fericite tot oxigenul din camera.
am explodat in beatitudinea visului implinit al copilului androgin.
eram convinsa ca nu's baietel. la fel de convinsa eram ca nu's fetita.
miroseam in mod constant a puii de catel,cu care dormeam la pranz in spatele blocului,si a groapa de gunoi din cartier,pe versantii careia simteam adrenalina in coborare pe capacul de veceu.
si veneam acasa,unde bunica ma pupa de la intrare pe nerasuflate,si ma scufunda in cada mereu deja plina cu apa mereu prea fierbinte.
si stirile de la ora zece erau soundtrack.
si mult sapun.
si apoi,dupa c ma stergea cu prosopul zgrumtzuros,imi rasfata pielea corpului necopt in ulei de iasomie.
si genele mi le intindea cu ulei de ricin ca sa'mi creasca "lungi pana la sprancene".
si'n tot timpul asta zambea. zambea mereu. pana cand m'am facut domnisoara,nu am stiut cum arata bunica fara zambetul intins pe cei mai rosii si grasani obraji din cati exista.
si daca nu spargeam nicio cana din setul chinezesc indigo de cobalt,cu trandafiri roz cu tulpini aurii,seara reasambla cu mine trenuletul electric.
si zaceam cu compot de visine intre palme ore intregi(pana se racea ,si'asa nu imi placea cald), hipnotizata de ciclul in miscare al sirului de vagoane confectionate din plastic si tabla.
si zgomotul trenuletului,in recurenta lui de melodie eclectica, imi devenise cantec de leagan.

sunt o rodie

2008-09-15T05:29:00.000+03:00

imi plac orele fixe si initialele cu carcei.
conceptul de precizie,intins spre perfectiune,precum o guma de mestecat deja rumegata si regurgitata pe asfalt intr'o zi torida. pe traiectoria dinspre precizie catre perfectiune,cultivand,la un voltaj tulburator,conceptul de estetic.
pendulez ruseste intre instinctual-abnegatie-rational-egocentrism.
sunt o rodie.
o coarda de instrument vetust,sensibila la cele mai absurde&imperceptibile vibratii.
o retina,a priori inzestrata cu un simt acut al detaliului,platit cu supliciul inregistrarii oricarei nuante.
constientizandu'mi instinctul,prelucrandu'l in intuitie, pe cale empirica,din ce in ce mai extins.
sport extrem nascut din incapatanarea plasarii eudaimonismului alaturi de hedonism,intr'un melanj ambrozic,dulce-amarui.

in brackets,thy kingdom come!

2008-09-11T22:33:00.000+03:00

i eavesdrop to my bones.
they used to carry me in rapture when showing off under my transparent complexion.
my veins have been endeavouring for supremacy eversince i was more or less a little girl,asking too many questions.
i've got tindrums instead of ears; that's how she made me up.
she tossed the coin,choosing neither heads nor tails.
i came out dancing-screaming-scratching my nose-pondering-wielding-demanding banana charlotte at midnight hours-constantly doing my hair.
fairytales attached to me some curly mind and a ladder to the moon.
i let my bones take the office once more and my mind thrive with figments.
i'll be displaying perfect rules of contact,feeling at ease with tedious people and mundane regards.

plunder

2008-09-07T04:26:00.000+03:00

messed up hair isn't an unbearable medusa standing on top of one's head.
freckles,dimples,unsimetrically disposed beauty marks; those mean beauty.
can't swallow jolly sounds&syllables i find in my throat from my morning playlist.
i love wearing embroided gloves. flip the bird whether citizens find those outrageous.
can't straighten up my lips when i'm down the street alone,if i feel like randomely smiling. i'll let my lips make me look as if i were a bloody,happy psycho with simian features.
i like to buy myself a strawberry-flavoured lollypop whenever i feel like doing so.
i like to eat it in the subway,on my way back home at evening time,regarding the people nearby as if i were watching cartoons.

zoom

2008-08-31T22:51:00.000+03:00

ca'ntr'un montagnerusse.
bucatele de mozaic turcoaz desprinse din ansamblul in care au fost angrenate initial,miscandu'se digitalizat in vortexuri plurifatetate in jurul propriului trup.
regresez pentru un timp scurt in embrion si fac tumbe.
chipurile dragi mi se infatiseaza sinestezic,extinse in zambete vanilate.
particule organice freamata in tipuri de roci ce se succed stroboscopic. margelele mele de jad zac suspendate,in forma unui paianjen.
dau zoom pe calea lactee din exterior; surplusul de perspective devine un element pretios pentru configurarea unor noi proportii,germinate in integrarea entitatilor deja cunoscute,in cadrul unui nou sistem de referinta.
standardul dimensional contemporan al locuintelor devine hilar.
propria casa ia dimensiunea unui medalion cubic foarte cochet,penduland intre sanii mei.
inelarul si indexul mi se dezintegreaza in dansuri spiralate.
o multime de citrice se autodecojesc in melanjuri parfumate.
velocitatea caruselului dezvaluie parnasuri proaspete in continuare.

clay pigeon (milos tomic)

2008-08-19T01:32:00.000+03:00

de parfum

2008-08-11T02:34:00.000+03:00

sunt atatea sticlute de parfum..
cand te poti decontextualiza din propria persoana.
a te lasa pe pilotautomat si a te privi ca pe o entitate distincta. a te ridica demiurgic si a te privi in circumstanta curenta.

cand te simti ca o sticluta de parfum,cu design futurist,cu structura dinamica,la al carei continut o mana alchimista picura gradual apa,diluand gramajele ingredientelor initiale,reactia chimica emanand un gaz din ce in ce mai plat.
cand moleculele continutului sunt invadate de molecula de apa cu structura monotona.
cand alcoolul nu mai are de ce sa se sublimeze.
pana cand importanta este atribuita exclusiv sticlutei de parfum.
pana cand continutul sticlutei se mai remarca numai in cazul in care asupra lui se exercita vibratii calculate,fapt in urma caruia continutul cunoaste valuri ritmate. muzica sa faca presiunea sa creasa in interiorul sticlutei,ca dopul sa sara violent ca o supapa de obiect gonflabil.
o alta mana sa puna dopul la loc.
prima mana sa nu mai reuseasca sa scoata dopul.
esenta vaga din interior sa ramana pastrata chiar si in concentratie drastic scazuta.
sa aminteasca fragmentat nasurilor fine parfumul serafic initial.

trick me

2008-08-02T00:33:00.000+03:00

would you scratch my leg and listen to my watermelon songs,softly speak to me and nod my questions?
you're kindly asked to lie about approving of my very lofty ideas&idiosyncratic outlook. frown your eyebrows and make mines dance.
buy us a gingerbread house to live in.
feed me scarlet,sour cherries and make me blush for not wearing any underwear beneath my pants.
at night time,let me sleep at the other edge of the bed,and please try not to move your feet too much.
I'll be so missing your nose by dawn..
when you wake up,turn me inside out and kiss my cheek.

let it swim

2008-05-27T00:00:00.000+03:00

one may choose swimming instead of walking. swimming while still wearing shoes like the unearthy number of the other people. you might think his/her body would simply adapt,and they might grow a mermaid tail,but,mind you..you would wrong Reality.
if one finds fluids much safer,as it takes much longer to crumble and reach ground,the walking people would tend to so very scold and tackle such an inappropriate naughty citizen. they would sift that blurry mind of his and purge it of such intollerable outlook. blank would feel much neater and there would be no risk of futile epiphanies,inasmuch as clear minds are the thriving ones.
and one would run and hide after having sipped some plum brandy upfront. and one would careen with pirouettes in cosy,blue water,floating on separate corridors of avenues,especially designed by&for swimming people,concealed from the eye of other lucid viewers. tarnish,silky,wet garments would emulate the blow of the wind.there would be neither opened pores nor skin irritations.

asa visezi daca-i citesti inainte de culcare surioarei povesti nemuritoare.

2008-04-24T23:31:00.000+03:00

a fost o data ca niciodata un nicaieri unde ningea cu puf de papadie; iar soarele se intrevedea lenes prin dansul particulelor cu masa neglijabila. in acest taram,oamenii nu aveau niciodata grija sa inchida strasnic usile propriilor colibe asimetrice din piatra ,intrucat asezarea se afla in panta. panta nu apartinea niciunui deal. astfel, de sus in jos,pe unghiul bland inclinat,se propaga domol si rar cantecul fluierului si naiului flacailor,cand se odihneau,la amiaza. uneori,sunetele se reverberau in stancile batrane,incantand din a doua incercare si urechile cu timpanul erodat de timp. clopotele de la gatul vitelor pestrite intonau dezacordate hazardul,in ritmul caruia dansau nestanjeniti pufii.in diminetile cu roua,un parau curgea curat,armonizand vuietul gospodinelor ce desertau dintr'o oala in alta laptele gras,ce imprastia aburi diformi. gospodinele purtau obraji durdulii si rosii,iar parul nu mai contenea sa le stea sub marama.

chiromantie a chipului

2008-03-02T22:51:00.000+02:00

"Visions of europe" (Bela Tarr)

prin validarea mai multor perspective,chipul constituie mai mult decat spunea Levinas. alteritatea este cu atat mai pregnanta,cu cat simtul vazului este pus la dispozitie.
cred intr'o ~chiromantie a chipului~
trasaturile,indiferent de gradul atins pe scara esteticului,reprezinta o harta a interiorului.
ridurile sapate adanc,sau cozile aplecate ale unor ochi nu pot zace mute. nici mustata.
hipertrofia unor gene nu tace nici ea,fie ca ochii ce ii stau in custodie sunt mici si negri,fie ca sunt mari-calmi si albastru-infiniti.ori atat de caprui si umezi,incat determina privitorul sa secrete un surplus de oxitocina.
nici nasul nu tace. carn ori coroiat.cu atat mai putin sprancenele ori conturul sau volumul buzelor.
relieful chipului sta drept materializarea Eului; daca exteriorul ar intruchipa Suprasinele, iar interiorul-Sinele.
chipul este insarcinat cu suprafata de contact social; echilibru intre miligramele de ezoteric si milimetrii de exoteric care ne danseaza tuturor,in proportii variate.

i'd like to take my time

2008-02-11T02:39:00.001+02:00

you need not pull the curtains.it's alright.the sun may enter the room.so may the moon.the xilophone spreads around sweet sound flavours of both wealth and peace.my watch can take its time.may each second last three seconds..i'm not in a hurry at all. i'm not going anywhere.i'm yearning for my hands shaping round letters.i miss the compulsory dark-blue colour of the ink dripping from the pen.i miss blue ink staints getting through my fingertips.i can't picture myself ever missing the keyboard.
i hate speed.i'd rather have my days pourring slowly as if they were made of some honey i keep on twisting above the jar every now and then.
i preffer tasting paper with my fingers to seeing quick images unfolding on some display. i cannot be compelled into the features of this times. if only the subway stations were longer and interpersonal connections more dense..

a crescut mare

2008-02-09T01:57:00.000+02:00

isi spuse ca deja a crescut mare.
cand yann tiersen ii devine premergator lui chopin in intruziunea spre subtilitatea,rafinamentul,matematica roditoare a portativelor aparent hieroglifice.
cand periplul prin note,sincope,contratimpi se concretizeaza in ore de plush si reverie inseamna ca te'ai facut mare. mare si norocos.
norocul vine si odata cu citirea ritmic repetata a randurilor lui cioran.."muzica este calea sonora a ascezei".
cand beatitudinea urca precum adrenalina si iti inclesteaza maxilarele in fiorul rece hedonistic.
cand te rasfeti in metrou privind grimase extenuate si ti le poti poti imagina zambind. cu atat mai norocos si fericit cand reusesti sa le transpui in pastel sau in uleiuri pe vreo panza a nimanui,plasmuita.
cand in recuzita proprie ai indeajuns de mult combustibil de ganduri bune si curate incat sa iti faci tie insuti surprize restrictionate in perimetrul dat de circumferinta propriului scalp.
cand iti simti zambetul propagat in alte zambete. te'ai facut mare,norocos,si simplu-fericit.
cand te bucuri daca in jur iti miroase a vanilie si atat. sau a scortisoara.
esti adult-bine cand gesturile si expresiile faciale ale copiilor ti se deruleaza cu incetinitorul pe retina.
cand hainele uneori brodate ale bunicilor iti vin si tie frumos.
cand reminiscente utopice inca iti paraziteaza mintea si iti vine sa chicotesti.
cand te trezesti inconjurat de persoane pe care iti vine sa le asezi in cutii cartonate si legate in funda cu pamblici de matase rosie.
cand ai invatzat sa privesti fara sa critici prin okii neinstruiti si inteligent-sclipitori ai annei karina,intruchipand'o pe nana a lui godard in "Vivre sa vie".
cand traiesti recontextualizata senzatia finalizarii catorva etaje de piese lego.
a crescut mare.

self-made

2008-02-01T05:11:00.000+02:00

there was once upon a time a self-made princess living in a self-made tiny castle.
she used to like self-made sweet alcoholic drinks. and that would be due to the pleasant and thrilling taste of childhood,as well as the subsequent state of emphatic rapture.
she used to wear a self-made fringe decorating her forehead. the fringe would foresee her strong eyebrows and very black eyes.
she used to paint her lips in scarlet. she used to wear them in a self-made smile.
she used to dress up in self-made items that would enable her to dance a waltz of some self-made old times when going out at night.she scarcely seemed to inhabit time. she often idulged herself into that parisisian looking-like.
she hated the city she lived in,but she used to so very much love her fairy-tale friends. she would be fast blinking her eyelashes when being surrounded by people and quite seldom when walking quite alone,or reading,or drinking tea.
she used to smoke long,brown,cherry or chocolate flavoured cigars,using a long self-made cigarette holder.
she used to dream about a self-made piano she would have known to play..
she did not think a self-made prince-charming existed.

excess

2008-01-06T20:20:00.000+02:00

it is excess the feature that defines me better than anything else.
i listen to too much music.i also shake my shoulders too strong when the very loud music caresses my ears. most of the times i let out reality and dig into sounds.i often get lost in frequency. i stay awake too much.i forget to sleep.i drink too much English tea. i escape the urban landscape and drown into displays of my subsequent actions. i work too much on the stream i use to build of futile thoughts. i feel too much pity for obsolete objects. i am too savvy about my ego. i love too much.i put too much blush on my cheeks. i ask too much from myself.i worry too much. i was said i am too grateful.i'm a neat freak.i find myself brimmed with too much confidence.i talk faaaar too much.

because i use to live counting down days until Christmas

2007-12-06T02:56:00.000+02:00

it's christmas that makes me doubt about my age.
the jolly child within myself tilts her head and chews her thumb when it comes to listening carrols,no matter the time of the year.
concerning myself,it is the time of the year when hypersensitivity reaches paroxysm,since i find myself constantly wearing my black eyes,wet and wide-open,seldom blinking. i find cinnamon scenting the interior of my nose. winter and christmas let me carry this precious fragrance all the way,even in the slightly lightened passages of the university.
i can scarcely ascribe all this rapture to any purely sacred calling or meaning,for i believe in the theory of a god we all share,but i cannot put my faith in the christian belief. therefore,it might be Winter Time the one that,somehow,mirrors the need of all men to build theirselfs a break from the constant oblivion of the more or less acknowledged law,asserting the existence of men in order to aid,love,cherish,behold his siblings.
my nose stings and my eyes smart with joy,while i call grandma and hear her jolting with excitement when letting her know i'll be paying her and grandpa a short visit. i would giggle while he would only mind the cookies i brought him....:) i love grandma even more while she's slapping his back for being so shallow. i'm dying for these two subsequent angels(putting things as if i were approaching life in the christian manner).
mum gets younger with every christmas,i'm not simply bragging,she does...and her eyes show their genuine green colour exclusively in this time of the year...it might be a side effect of the snow,so,therefore,it is again light i should be thanking for it.
..not to mention the "present" i got 4 years ago. that would be my very little pooffy sister,grabbing my hand and fooling around with those two blue "
lights" she got from daddy,which she astuttely uses into asking for the lecture of some bed time story about some annoying family of bears she adores. she also asks me to fix her a cup of berry-flavoured tea,every once in a while..
i never get tired or bored with decorating the little artifficial chrismas tree i've been contemplating for the past 5 years..it is as blue-and-silver coloured as i would have liked it to be. there are some electric lights which don't work anymore,but i kind of got used to this old lightening device:)..

the last but not the least, there are my friends,each of them scattered around bucharest..getting altogether my place for ..for for chrrrristmas. well,i'm the luckiest mammal alive to be surrounded by such gifts of nature. brilliant minds,spirits and faces. i would scream an ode to them from the top of my lungs,right now..(!!!!!).. and here there come eclectic sequences of them unwinding beyond my closed eyelids...so big,kind eyes,or very soft&chubby cheeks...gentil,refined and retrained lips..resounding&often laughtery,natural dreadlocks..
i so can't very wait for the nut-filled baked pumpkin,the cinnamon baked apples,and the cinnamon-scented,boiled,red,country-side,sugared wine...on the floor of my blue-and-orange coloured place.. (grandma is indeed the master of Kitchen!)

raport de filtrare a disponibilitatilor simturilor

2007-12-04T14:01:00.000+02:00

cand cuvintele ti se preling din cavitatea orala,in maniera in care notele muzicale survin in urma excitarii vreunui instrument muzical,cand buzele inoata in beatitudinea rostirii insasi,cum inoata picaturile sarate de fericire printre gene supraetajate, cand vorbesti zambind si informatia iti rade buzele,se grabeste sau ia repaus in a fi transmisa,cand ulterior,dupa ce a fost transmisa,lumineaza alte grimase si molipseste alte perechi de buze si se infiltreaza ca un flagel in alte zambete peste care se rostogolesc avalanse de insiruiri consonantice si vocalice intr'o combinatorica psihadelica.noi vorbim
cand pe retina se intinde ca un cearsaf compact imaginea celui din proximitate,cand prin pupila primitoare nu intra doar imaginea casta a respectivului,cand sinapsele transmit impulsuri din pricina voluptatii fonice si cromatice,cand ochiul reduce fiinta la existenta globului ocular ce absoarbe vorace planul imediat frontal,inregistrand gesturi,contractii fine ale muschilor stocandu'le drept ulterioare amintiri.noi vedem
cand epiderma pe epiderma se schimba parfumuri biologice si temperaturi variate in jurul a 36 grade Celsius,si coeficientul caloric asttfel obtinut devine preferabil celui povenit de la calorifer sau sursa solara,cand mai tarziu intermitentele sunt ridicate la rangul de mangaieri. noi simtim tactil
afectivitate inventata
aparat operational al anamnezei.

pe cand (nu) locuiam la mansarda

2007-12-01T10:42:00.000+02:00

dansam salbatic si inanimat. pe mandoline,clopotei,trompete si bituri in mansarda ,unde,desi cunosteam atat de bine unghiul sub care cadea acoperisul inainte de a se contopi cu podeaua,ma loveam adesea cu capul,prinsa in voluptatea scursa o data cu ultima picatura de lichior de ciocolata.
imbratisata de catre podul batranesc fara de brate. intre lemnul castaniu si pielea de oaie veche de pe podea,pieptanata constiincios. surogat soarelui ii servea,in noptile imaculate,lampa cu abajur patat cu suc de coacaze..ai carui ciucuri de matase tremurau proiectati pe peretele oblic. si daca erau lacrimi,de multe ori erau dense si hidratante,iar porii le asimilau ca pe un rasfat nutritiv.
vocalize ragusite,reverberatii de rugina cazuta pluristratificat pe cotorul din piept,batai grele de gene fixate in mascara si miscari gemene cu balansul.
vedeam toate astea proiectate pe oglinda bruta,neinramata,de inaltime apropiata de inaltimea mea;in valuri toate,oglinda nu era de calitate. pe valuri intrezaream fluctuatii ale siluetei,vernisaj al posibilului,variantelor,schimbarilor..prin aer,cu caracteristici fizice imprumutate de la apa.
dans al resemnarii in loc de cel al ploii,caci ploaia deja venise,facandu’si simtita prezenta in ropotul aritmic din tavan;predecesor al ritmurilor ancestrale.
pe alocuri faceam pauze si sorbeam din ceasca plina cu lapte cald. la fiecare inghititura ma miram de cat de alb este laptele,nu am inteles niciodata cum de exista entitati ce pot lipsi retina de tot jocul iritant al spectrului.

coiffor

2007-11-29T00:33:00.000+02:00

i would neither speak,nor touch,but watch.
i'd rather see rain poorring outside the window.
i would cut your hair as if i were michelangelo. i would fear misshaping the undercover curls. i would not whisper,but i would sigh,for shaky,loving hands cannot deal with precision. i would pretend i'm trying to get an angle,faking thoughtful grimmaces which you would unwillingly print beyond your forehead. you'd get scared of the scissors cutting your ear,or getting into your green left eye. it's tricky not to be the one carrying the scissors.
it might be just an instant. it might resume the whole circumstance,heartbeats,speed of thoughts passing both streams,yours and mine. i like you better on the chair rolling eyes and trusting my very cold hands.
i would be the taller one while giving you the haircut. and i would wink as i am done with it,passing you the mirror,waiting for your approval smile.
you'd get stuck with me until your hair grows back and some other hands,holding some other scissors would give you a brand new haircut.

he used to buy me strawberries

2007-11-02T06:23:00.000+02:00

he used to buy me strawberries.
this very short piece of story is not about love.
it is about some cropped,chilly fragment of austere and thrilling rapture.
it is about a faint smile and a bag of strawberries and emotions stired within a breast.
it is about gibbering when the bag went from one pair of hands towards another pair of hands.
it is about the quandary begging the question whether to wash or not to wash the content of the bag before eating.
it is about a "thank you" which found no reverberation,for sounds cannot propagate into vacuum.
it is about about one feeling aggrieved for not having received anything but strawberries.

so what?

2007-10-21T14:47:00.000+03:00

we’re here on earth to run around,stealing various smells of skins that do not belong to us. we’re being false contenders,travelling,spinning clockwise,bathing in some others’ stream of thoughts. that is why one should never trick oneself with moral values such as honor or truth , for these are inappropriate to the natural way.
twinkling lights that we see beyond our faces get us together.
when touching one another,hands are typing unspoken words. fingertip leftovers.
aiming to the fairytale-like kind of happenings,so what?
we should never stop listening to bed-time stories or lullabies, and don’t let anyone tell you different.

***
trapped in our own bodies. the speed one can reach when running depends on physical abbilities. therefore,it is limited. the kind of speed which isn’t related to any biological restriction lives spread out within us.
some hurry,some do not. it is neither wrong, nor right.
pondering on the next to come,almost leaving out the present in oblivion. that is,indeed,wrong.
harsh times stop passing you by and forget to leave you.then,use your body in order to shut your eyes.get some sleep, and confort the recipient. you might find the content less tainted in the morning.
if thinking makes things seem pointless,do not stutter.how about start feeling? although, feeling might make one stumble and fall. so what? after having fallen one can rest a bit down there,on the ground, and contemplate the surroundings from the height one used to have when a child.

bUlimiA

2007-10-21T12:02:00.000+03:00

Un strop de pamant cu apa..se amesteca energic..shhh..nu e ciocolata;inghitita in valuri sacadate delimitate de incercari de stari de voma.se intinde in pat si asteapta sa simta durerile de burta adanci, rapitoare,devorante.
Cu genunchii stransi la piept si ochii inchisi,cu pleoapele intinse la maximum peste ochii lipiciosi,supurand cleios in zona glandei lacrimare,Runa asteapta cu rabdare sa simta cu agonie durerille ascutite si aritmice in stomac. Somnul le estompeaza. In pseudoanestezia dulce intre somnul ce tinde sa se prelungeasca peste restul zilei ca o bucata de cascaval topit. Culorile se joaca sub pleoape in felurite forme,imitand animatii..capul adanceste forma pernei si o incalzeste, ceea ce o magnetizeaza si mai mult sa ramana inca cel putin doua ore sub plapuma la fel de calda, pe care corpul ei a asimilat-o.
In dimineata racoroasa ,macinata de stropii de ploaie ce-i canta la fereastra,tastand pe tabla subreda din exterior,unde vrabiutele se strang si se lupta cu miscari rapide si fixe pe mamaliga intarita si firimiturile servite de runa aproape zilnic cu o grija materna ,durerile intarzie,dar vor fi simtite in asteptarea muta si tematoare.
..pliculetele de “ceai pentru indepartarea tesutului adipos” au ramas si de data acesta pe fundul canii de portelan. Frunzele de lotus,malva,verticellata,ceai verde sunt acum lipsite de seva..infuzia clincaie in faza incipienta in stomacul cu mate razvratite al Runei.
Se invinovateste pe sub pleoape.. repetandu’si ca pe’o poezie bine invatata “nu mai fac asa..gata..e ultima data”.
Inchis in stomac. Stratul ce precede licoarea diuretica este format din adevarate capodopere gastronomice,cu precadere produse de cofetarie..valuri de crema de caramel,glazuri de vanilie si ciocolata..blaturi cu aroma de portocale si visine, nectar de mango,alune de padure glazurate de asemenea cu miere..frisca,stafide, tarte cu kiwi.. ..toate sfaramate meticulos in urma procesului de masticatie rapid,realizat cu o voracitate inrobitoare.
Senzatiile pline de sabii ascutite ,ce prind forma doar in perimetrul intestinului ,se strecoara incetul cu incetul...runa isi simte ochii calzi...iar pe tenul mult mai cald decat ochii i se scurg in traiectorii serpuite picaturi reci de apa si sare. In ciuda panicii fizice, care a inghitit’o ca pe’o lingurita de frisca densa, intr’un colt din sine,bine ascuns de supraeul sau,este linistita sa stie ca tot ansamblul de delicii nu va lasa repercusiuni pe trupul ei suplu,ca sub pielea ei nu se va ivi nici un milimetru de tesut adipos care sa zdruncine armonia aparenta in care se scalda.
Paraseste umila patul si se indreapta cu pasi frematatori spre toaleta. In noul decor toate cele ce i’au alintat papilele mai devreme,preshimbate acum in substante cu alte proprietati fizice, ii parasesc corpul,cu functia intrerupta. runa stie ca serveste drept conducta lumii exterioare.
Evadeaza,cu pleoapele bine lipite cu ajutorul unei substante onctuoase, secretate de o glanda fictiva ce poarta numele de rusine.
Cada translucida ,cu margini inalte ca niste miniziduri de fortareata embrionara, o adopta. Atunci cada si runa se transforma intr’o scoica imaculata,lipsita de sidef,a carei perla ,atat de neagra,salasluieste in vid,din ce in ce mai sferica.Totul sub bagheta magica a nimanui.
In sezut.
Ea fixeaza dopul cu precizie pe rozeta lacoma; incetul cu incetul nivelul apei creste si umple vidul in care vietuieste perla.
Perla se dizolva in apa atat de calduta si calma; nu’i nimic...ramane runa cu urme de lichid gri-petrol pe pielea purificata de scurta metamorfoza in care a fost angrenata,excedentele perlei reflecta lumina soarelui ,sfios strecurat prin porii geamului de la fereastra larga a baii.
Trecuta de nivelul buzelor,apa se odihneste sub narile mici si intunecate, segmentandu’i chipul ,in doua medii. Maxilarele puternice si bine conturate ii sunt scufundate, cu tot cu lobii urechilor, si cerceii mici si stralucitori. deasupra mediului acvatic pometii se odihnesc aerisiti de aburul dens.
runa isi canta la pian ,tastand cuminte cu degetele mintii pe circumvolutiunile, ce ii servesc drept clape moi .

Se ridica foarte incet din apa si lasa prosopul sa ii absoarba apa de pe corp,apoi se infasoara in albastrul senin al prosopului,si deschide fereastra de unde cantecul automobilelor o invioreaza cu tot cu aerul rece de dimineata. Aburul este aspirat de gaura neagra a ferestrei.
runa pulverizeaza in zona axilei putina prospetime,din flaconul rece de deodorant. Isi imbraca fata si gatul in crema. si mainile in alt tip de crema.
Fuge in proximitatea ceasului si afla ca este tarziu. Grabita ,isi imbraca deux-piesse-ul auster,lasand o camasa de un verde-inchis sa contrasteze cu negrul dimprejur. Foita insesizabila de matase ii inveleste stramta picioarele pe care si le culca pe patul rigid al pantofilor violeti cu toc inalt.
La 9 si 15 spera sa ajunga la serviciu,daca se descurca cu traficul.

Clovn

2007-10-21T11:05:00.000+03:00

furculita, ceasul…boxele zdrangane demiurgice si inunda camera cu baloane de idei si bilute cromate.slalong! iz de absurd si haos acut,putin usturator. soare obosit.
nelua trebuie sa se spele pe dinti, sa manance 3 smochine pe jumatate deshidratate si sa isi bea laptele cald d dimineata. In cateva ore isi va lipi iremediabil, din nou masca veselo-libidinoasa,ce ii incanta atat d mult p copiii din vila nr....73 ,din zona rezidentiala.
Infige moale pensula in acuarela portocalie,apoi in cea mov, putin sclipici trist,o lacrima albastra pe obrazul drept.
Gura prinde subit un alt volum..imediat largita si deformata,nuanta-visina putreda.Mai are de imbracat doar stratul multicolor cu ciucuri dezamagiti… s’a dezbracat d nelua..si-a ascuns haina mladioasa,pielea d plus,cu iz d iasomie.. si-a plans privirea lasciva de noapte, cu tot cu lacrima albastra. da..da, cea de pe obrazul drept. si vine randul sa fie lily cea vesela si va mirosi a bombonele cu aroma de capsuni chimice.
Faldurile din rochia din care, seara, ii ies umerii ososi si ostentativi devin pliuri bufante,impestritate cu buline multicolore..celor mici le place. Fetitele, vor fi foarte incantate intrucat lily stie sa impleteasca niste codite minunate,aproape ca ale ei,pe care nu uita sa si le dea cu spray verde niciodata,inainte de a le spirala ,haotic ,in elucubratii arlechinesti.
4 ore. durata programului de astazi.
Le canta la pian,rotund,totul e vesel la lily,tot ceea ce emite ea este impregnat cu veselie pe o raza de 5 metri patrati. parintii,din habitatul cu pricina,o cunosc p lily..atat mamicile cat si taticii.Taticii chiar mai bine decat mamicile,insa nu simultan..ziua,nelua se odihneste. iar lily noaptea.
lily le ia de manute pe Rebeca si Alexandra..vor simula o hora..si se vor invarti. Si lily va ameti “Nu-i nimic..”,zambeste si topaie in continuare..ii canta cu voce pitigaiata rebecai “multi ani traiasca..!” oboseala se instaleaza intr’un creuzet codat de mimica,pe chipul patat cu zambetul intins,schitat de buzele dilatate cromatic cu tusa de visina putreda. ochii ii stralucesc umezi,parintii o gasesc incantatoare..”ti’am spus..lily iifascineaza..”
Din tort mananca numai putin,trebuie sa tina seama si de Nelua care este nevoita sa isi mentina silueta,pentru rochiile cu falduri ce ii dezvaluie umerii ososi.
Usa garsonierei se tranteste resemnata. Aerul e onctuos aici,se scurge in vortexuri,nu pluteste,nuantat intr-un ocru apasator.
Patul o inghite lacom. Cuvertura de catifea o inveleste pe lily, o arunca in transcendenta ca pe un reziduu.
Soarele revitalizat patrunde iscoditor,prin perdeaua de panza topita,inteapa si segmenteaza aerul in forme geometrice de o rectangularitate taioasa; in cateva minute garsoniera va apartine temporar contingentului.
Cuvertura o va dezveli p Nelua. In candoarea diminetii,Nelua este o piersica primordiala,menita pangaririi si reinventarii o data la fiecare douazeci si patru de ore. O substanta intrinseca o alimenteaza mereu. Nelua adauga doar cana d cacao,o lingurita d miere.
Oul s’a spart docil. Ea il ingurgiteaza.
Dusul ma ajuta sa traiesc cu lily in simbioza ,porii lui emit apa,conversia e aproape completa.pielea mea va radia din nou cu iz de iasomie vinovata.
Ma infasor in bumbac..o iluzie sarmana de catharsys,bumbac alb imaculat,apretat. Ma ascund sub pleoape si ma anesteziez cu o fiola d gand curat. Am fost mica. Anamneza. Bunica apreta mereu cearsafurile,spunea ca ai pielea mai fina mereu daca te infasori ca un cocon in cearsaf apretat. Bunica are mereu dreptate.si atunci cand nu are. Cand ea nu o sa mai fie, o sa o ingrop in praf d cioburi..o s-o cristalizez. nu m-ar refuza, daca ar sti ,ca in acest fel, o voi privi constant si periodic,incercand sa o recompun. Mi’e frig daca ma gandesc la ea ca la un puzzle. Nu’i nimic..”cand ti’e frig gandeste’te la puloverul d mohair ,cel cu curcubeu..ultimul”. De la el i s-au agravat dioptriile. Nu a mai crosetat.
Bunica i’a dat numele d Nelua. Dar la pranz, doar lily soarbe din lingura ovala crema alba de ciuperci.
nimfa.elixir.luntre.uitare.ataraxie.
Bunica imi zambeste pana cand ma ustura pielea..ochelarii ei actioneaza ca doua lupe,si ma mangaie pana cand mana ei ma frige,apoi ma strange in brate pana cand ma simt o piulita,uneori bunica are putere de patent.. mai ales in halatul cu orhidee siclam. Continutul castronului de cobalt e mereu invers proportional cu plenitudinea bunicii. pe bunica o alimenteaza vidul castronului bleumarin.
Buzele mele rasplatesc obrajii bucalati ai bunicii.”saru’mana pentru masa”
Cu mainile in paltonul cu carouri gri de scolarita intarziata ,lily fuge mereu dupa tramvai,in statia vizavi de floraria tigancilor care vand ,permanente, lalele mate,cu stamine negre,fine si gerbere orange.

pelicula imediat- urmatoare e alb-negru(numai buzele sunt rosii). Tramvaiul escaladeaza serpuit podul,zdrangane din toti rarunchii pana acasa.cubul decupat/ albastru.

Cubul e amicul d nadejde,nu se supara cand nu il spal.deloc.tace.si ma face sa ma simt vinovata de submisiv ce e. si il aspir,il aerisesc, si ii aprind un betisor parfumat de santal,si muzica..pian.il alint fiindca el nu ma cearta niciodata.

Afara se face gri. Parul negru iese de sub sepcuta tricotata,si e mutat in partea dreapta..acopera un ochi,ingropat in fard verde-topaz,cu gene ascendente fixate cu rimel negru. Talia e incorsetata in curea,stransa tare. Ii separa picioarele infinite de bustul plin de supliciu..pupilele-i sfaraie ca un carbune,in centrul irisului negru. Privilegiu ingaduit ciorapilor si fustei-stilou cu reflexe violet.
Soarele se retrage calm de fiecare data cand parul ii acopera neluei ochiul drept..epateaza. Seara.
Paharelul de cognac clincaie taciturn p masuta din hol,dupa ce nelua isi incalta pantofii de catifea neagra,deasa. Lichidul translucid ii aluneca pe esofag,o sufoca p lily,si’i invadeaza stomacul.Miocardul este setat sa nu o dezamageasca p nelua nici in seara asta..deci bate aproape cu magnitudini record,intreg organismul i se subordoneaza intr’o armonie emfatica.
Acul de par inteapa brusc cocul lucios..parfum..unghia zgarie adanc solzii sarpelui din care e confectionata geanta plic.sarpele nu simte nimic. E bine ca afara in curand o sa fie negru cenusiu..de la iesirea din casa scarii pana in taxi o sa pretinda ca-i o umbra. va simti putin litost in varful limbii dar va trece repede ca de fiecare data. Se preface ca tuseste si-l goneste.

Buzele i se plimba pe corpul din fata ei,s-ar spune ca e mereu alt corp,dar ar fi gresit. e mereu acelasi.doar pielea,proportiile,dimensiunile,circumferintele,mirosul patologic, se modifica.
Strang crunt pleoapele si ma screm sa imi repun diafilmele de seara in care un “el” inefabil imi primeste ofrandele. eu sunt doar a lui,nu a lor.. a mea si “lui”.
Intre coapse,unde nelua frige uneori,frige pt el.
Lenjeria intima e creme. Tesuta ca in filigran. Dantela stransa pe osatura ii da un aer d interior balzacian..cu trimitere la bibelouri chinezesti din anticariate, in care liniile curbe,nonsalante,imbraca pante atat d pure,de nepangarit, doar temporar cu o amprenta de deget unsuros, usor de sters cu o batista curata.

Geamul de la taxi e patat cu picaturi de ploaie uscate. Lumina diminetii ma jigneste. papusa voodoo. nu mai e loc de ace pe carpe.nu se poate intampla nimic.
...Mintea se pustieste si se umple la loc cu sunet de ton de telefon,tinut la ureche fara sa fie cineva la capatul celalalt de fir..mai tarziu va pune receptorul in furca..
Priveste fix becul de la veioza..numara pana la douazeci, si apoi inconjoara camera cu ochii ,larg deschisi, zambeste scurt,in coltul stang al gurii,firelor de praf care danseaza.pentru ea. daca nu priveste mai intai becul,nu are acces sa le vada.Cu o miscare brusca se indreapta catre pianina..sa le construiasca suport euritmic..
Ma fluidizez.devin amorfa.. note sferice,de marimi si durate neregulate,curg si interactioneaza intre ele,isi imprima noi impulsuri. gravitatia este iluzorie prin aer vanilat. Fascicule frenetice se alatura,sub pleoape mic infinit,haos pieptanat cu grija, legat cu pamblici de matase violet. Mecanism confectionat cu truda din lemn stilizat pe alocuri, stampilat de timp,zgariat,cu rol in sublimarea picaturilor de apa si clorura de sodiu intru note muzicale.
Cu totii ar trebui sa avem cel putin cate un pian. Cand se va plange,nu se va polua fonic ambientul. Eschivare din biologic. Simfonie perpetua din fiecare colt de apartament chinuit.

Becul s’a ars,viermele de wollfram tremura fragmentat. nelua trage draperiile cu mana dreapta,stanga i se odihneste in buzunarul d panza.
Un tantar i se aseaza pe unul din pometi..perforeaza hulpav pielea fina . Il indeparteaza repede cu o miscare brusca a capului si se cufunda in odihna.
Paianjenul din baie isi tese inistit inca 3 milimetri de panza; laptele uitat p masa gazduieste curand inca o generatie de bacterii. florile,lasate prada incandescentei solare,fara sa fi fost udate astazi..continua sa se deshidrateze..in liniste pe fundalul vacarmului rutier,peisaj urban mazgalit de un caine cenusiu,insetat,cu ochii absorbiti in orbite,brazdati de vinisoare neobservate de nici unul din trecatorii grabiti, ametiti de frecventa cu care li se deruleaza in minte calculele administrative.
Grimasa framantata sta asternuta pe chip,uniforma,asemeni unui strat d zapada neatins inca,iarna dimineata; patata cu stampile de extenuare pe alocuri,sta asezata in pozitie de fat abandonat prematur . Somnul o pedepseste in continuare..
Cheia de la usa se rasuceste in broasca.de 2 ori.

Desprinsa din catuse de cearsaf cald, se indreapta spre oglinda..isi pipaie stangace mainile lungi si subtiri. Apoi pometii iesiti puternic in relief..
Isi prinde o codita in partea dreapta si alta in cea stanga. traseaza cu pieptanul corect carare pe mijloc si le strange p amandoua pana ce, la radacinile de langa tampla,pielea ii devine rosu-stacojiu.
..iar nu e bunica acasa.. sper ca mi-a lasat oul moale pregatit..si sper ca nu ne dau iar sa mancam ciulama rece..
Nelua isi simte umarul obrazului invaluit in obrajor.oglinda spune ca nu. Pe maini vede gropite formate d pernutele de grasime,manute de copila dolofana.oglinda nu.
Se grabeste sa isi verifice coditele. Sunt bine stranse amandoua. 10 minute, cat dureaza drumul pana la scoala, garsoniera este cutreierata in lung si in lat. Nelua se aseaza grabita la biroul din camera. se teme ca doamna invatatoare o va certa fiindca a intarziat putin..dar..nu’i nimic..isi cere ,polilticos,scuze inainte de a intra. se invata litera “m” .
Nu pare grea,dupa cate bastonase am facut imi va iesi macar din primele 3-4 incercari.
Nelua umple o foaie,fata-verso cu “m”uri, care mai de care mai drepte sau mai stangace. La fiecare “m” stiloul apasa ,cu incapatanare,foaia cu linii ajutatoare punctate.. Tema pentru maine.

Astazi..”l”.
nelua scrie “libelula”, “lalea”, “liliac”.
3 pagini.

“k”
.
.
.
“a”
Bunica n’a mai lasat in nici o dimineata nici un ou fiert...
Incisivul d lapte cazut nu mai creste odata!..creste unul de lapte..
Dimineata de dimineata..ma uit la uniforma..mi-a ramas mare,ghetutele imi vin din nou cu 2 perechi de sosete. sunt tunsa frantuzeste..nu mai e lung..nu mai pot sa imi fac codite.
Tin mainile ridicate,de ele stau prinse mainile ei.
Mama zambeste mincinos cu ochii verzi si sclipitori.
Mi’era dor de ea,parul ei e cret si aspru,si inca mai miroase a solutia pentru permanent,de la coafor.cerceii grei de plastic alb sunt reci p obrazul meu cand o cuprind cu greu in brate.
Unghiile ei seamana cu fragmente de scoica sidefata, mainile le are uscate si strabatute de venele violet.Caruciorul albastru scartaie.se reverbereaza printre crengile din parc.abia a plouat.spitele mari argintii o ametesc,iar rotile se invart singure in sens invers..bunica rade puternic si exclama stridenta,prin buzele umede de incantare-“gata papa”.
Nelua sta turceste pe podea. mananca,tinand ochii inchisi, banana pasata cu mar si biscuiti sfaramati. intoarce cheita de la cutiuta muzicala..notele se lovesc d peretii d tabla ai cutiei,caramelizand timpanele neluei. In spatele pleoapelor, lingurita e plasata in mana bunicii,ce se indreapta periodic spre nepotica,apoi se deruleaza stroboscopic si rapid. ramane cu din ce in ce mai putine jucarii..nici una.
Nelua a consumat continutul canutei ciobite.
Incolacita in jurul ei ca un melc.rigida in pozitia fatului.nu depaseste perimetrul pernei cu trei colturi.

Prospect de utilizare pentru Lurid

2007-10-21T00:50:00.000+03:00

papusa cu cheita . cu cheita si cu un brat luuuung si moale cu care isi poate autointoarce micul resort scartaietor de sub omoplati. in loc de somn serveste bratul, papusile nu dorm. papusile sunt fin alcatuite din portelan,dar sunt abiotice. nu au viata proprie,ci sunt stampilate cu expresii faciale uimite si uimitoare spre a-i incanta pe cei ce le detin. nu cer nimic in schimb. sunt papusi. cu rochite dantelate si mulate. gura unei papusi este menita sa ramana impietrita si vopsita strident si dulce cu o nuanta ce salasluieste in spectru in apropierea carminului. un carmin zaharos.
nu trebuie sa emita substante lichide din dreptul locului unde ar salaslui glandele lacrimare,intrucat mecanismul nu este conceput astfel.vopselurile s’ar putea extinde,conducand la stricarea liniilor la care a lucrat asiduu papusarul. substantele lichide pot dealtfel dauna si sistemului mecanic din interiorul pieptului din portelan.rugina.in acest caz, spre a repara defectiunea,ar fi necesara spargerea zonei toracice ,ceea ce ar deteriora ireversibil forma de fapt a corpului jucariei.operatia pe care trebuie sa o suporte papusa cu cheita este de fapt mult prea putin inrudita cu vreo tendinta transcendentala. [a se imprima resortului minimum 2 rotatii. jucaria va legana capsorul mecanic si va emite note muzicale din “fur elise”] papusa poate efectua si de una singura operatia.a fost specificat mai sus,insa,desigur,acest model va fi mai costisitor decat restul,intrucat detine o atributie mai speciala.

raftul este plin cu modele. variatia este deviza batranului papusar ,ce in lunga sa meserie nu a fabricat niciodata doua papusi macar similare,ca sa nu mai mentionam notiunea aberanta de “model standard”. motivul este simplu,respectiv ca batranul sustine cum ca “atat timp cat copii sunt diferiti,fiecare dintre acestia merita propria jucarie,construita si modelata dupa gusturile,necesitatile,nazuintele,dorintele,mofturile,preferintele, inclinatiile micutului/micutei pt care va fi achizitionata papusa.” vestmantul filigranat al jucariei va fi in perfecta concordanta cu culorile preferate ale copilasului ce o va detine si pretui cu grija. la fel si culoarea irisului.

modelul “Lurid” este un companion de nadejde. indeplineste functii ce incanta majoritatea copiilor. dupa ce respectivul micut se afunda in somnul, de care are atata nevoie pentru reincarcarea cu energia consumata cu pofta a doua zi, papusa deschide ochii cu care “a adormit” o data cu el in prealabil. ochii emit caldura si unde vibratile,ce mangaie cu grija pielea ce imbraca grasut pometii,si de asemenea pleoapele cuminti ale copilului. toate acestea vor asigura un somn benefic celui mic si sunt menite inlaturarii impresiei de singuratate manifestata, in cazul prescolarilor, cu precadere in absenta luminii.
bratul cu care isi poate autointoarce cheita serveste de asemenea drept accesoriu util spre crearea iluziei de ocrotire permanenta pe durata somnului. “Lurid” va cuprinde micul ghemotoc cu ajutorul bratului cu pricina dispunand astfel de o gama variata de senzatii . bratul detine o functie,care,in cazul activarii acesteia cerceteaza pe o durata de 12 ore zonele corpului ce ar putea iesi de sub aria pe care trebuie sa o acopere patura,spre sporirea confortului si inlaturarea posibilitatii diversilor curenti ,ce s’ar putea forma in camera, de a lua contact cu cel mic.
“Lurid” abia asteapta!

Balancoire

2007-10-21T00:29:00.000+03:00

stretching and bending both my feet and arms into twisting false embraces. tricky presence balancing on the chair.

teenager smile nearby my whispers ,stressing the soundtrack of a last night.
warm and mild seconds took so long by the time i finished singing silently some map of a piano. “pleaaaase don’t fllloat so faaast..”
lost in translation.
adjacent necks blending for the crash. boney jaws in a clumsy,milk-flavoured clash. placing me above the sheets of my bed. vertigo because of him and the tonic gin.
his long body hiding me from my awareness of his subsequent leaving, i agreed on the matter. i laid in tender submission for the next few hours,keeping my eyelids shut down under the temporary oblivion of his departure.
Dodo.

trapped in my own embrace,rocking back and forth..on my chair. i’m my best lyer; all i need to do is to cover up my ears with my palms and i can make you utter english words wrapped up in french accent..again and again and again and again..

te astept la ceai

2007-10-20T23:13:00.000+03:00

Antoine termina de spalat vesela.
Sterse cu meticulozitate fiecare ceasca in parte.Cestile sunt de culoarea piersicii si sunt momentan foarte lucioase. In suprafata atat de lustruita se reflecta soarele cu narcisism,mai intai pe toarte,iar apoi pe diametrul marginii fiecarei cani.
Fiecare dintre cestile lui antoine au cate un nume. numele sunt atat de muzicale,incat de fiecare data cand le pronunta,literele tind sa se transpuna in note muzicale alergand intre fragmente de simfonii.El,insa, este singurul capabil sa le materializeze,fiind inzestrat cu o uimitoare dexteritate logoreica. Miscarile in care limba i se contopeste si penduleaza cu restul elementelor aparatului bucal transforma imaginea,aparent stroboscopica,intr’un dans eclectic. Intregul angrenaj functioneaza intr’o armonie demna de calcule matematice,contratimpii sau sincopele se redimensioneaza,uneori pe frecvente greu de suportat timpanului lui antoine,supus cu incapatanare unor suplicii vibratile ametitoare. Dentitia ii este incalcita,proiectata parca pentru a crea variatie sonora.Fiecare molar este distinct ca unghi sau ca marime si forma de altul,incisivii sunt ridicati pe gingii alaturi de canini,semanand cu o orga primordiala. Striatiile de pe labii constituie o harta cu linii curbe,sinuoase,ce implementeaza o gama infinita de posibilitati fonice.
Antoine obisnuieste sa bea zilnic sase cesti de ceai, in cele sase cesti diferite,niciodata de doua ori in aceeasi ceasca, si de fiecare data alt sortiment de ceai.
Intreg ritualul il desavarseste zilnic, demarand cu procesul de curatare a cestilor in fiecare dimineata,urmand lustruirea lor frenetica,utilizand o bucatica de piele de caprioara. Apoi urmeaza sa strige pe rand numele fiecareia dintre cesti,ulterior imbinandu’le haotic in simfonii retinute intre peretii camarutei sale inchiriate.
Ceaiurile le pregateste cu atentie,intr’o ordine sacra prestabilita. primul este cel de scortisoara si ginseng,urmat fiind de cel negru,aromat cu pergamon,stins apoi cu dulceata imbietoare a vaniliei,prelungita in caramel. Apoi papilele gustative sunt curatate cu infuzie de iasomie egipteana si flori de portocal, sindrofia aromatica incheiandu’se in baia clocotita cu esenta de cocos-ananas-banana.
Procesul dureaza aproximativ trei ore si se desfasoara intre 6:00am si 9:00 am. De aceea locuieste singur. Prietena sa locuieste de asemenea singura si staruieste ca acesta sa poarte un aparat dentar,intrucat chipul ii este placut la vedere,cu exceptia zambetului,care in loc sa lumineze orizontul Mirei,pare ca il strapunge cu un fulger ce determina perplexitatea fetei,desi se cunosc de 2 ani si se iubesc. Antoine o refuza,invocand diverse motive,cum ca i s’ar parea total nenatural sa se mai preocupe de acest defect fizic,care se dezvaluie doar rar; el nu zambeste des.Totusi ea il iubeste si il apreciaza,desi nedeclarat,pentru pedanteria obsesiva de care da dovada cand ii serveste ceaiul intr’o ceasca distincta de cele sase ale sale.
Este ora 6,iar antoine va incepe. Pe mira o asteapta in jurul orei 10. Astazi o va servi cu ceai de mango si lapte. Apoi ea ii va saruta pe rand pleoapele ce ii imbraca ochii indigo.