abecedar

Acum stiu ca "neajunsul" e un abecedar; ca iti lasa loc sa'ti construiesti o cultura a lacrimogenului,aceasta constituind,intr'o oarecare masura,o premisa a unei ulterioare predispozitii catre vibratii artistice.

Ragazurile clandestine ale parintilor pe timp de seara,cand intuiesti ca in camera alaturata se construiesc algoritmi economici astfel incat tu sa nu simti vidul din torace,unde locuieste "neajunsul".
Cand fluctuatiile de tonalitate si ritm ale franturilor din discutia parintilor iti implementeaza prognoze ale atmosferei familiale din saptamana urmatoare.
Daca mami inspira lent, si,ulterior, expira dupa deja prea multe secunde, se numeste ca "mami ofteaza". Cand mami ofteaza,nu se pun intrebari si nici nu se povesteste nimic cu entuziasm timp de 5 minute. Entuziasmul cu pricina se conserva pentru "peste 5 minute", cand chipul ii e mai putin incruntat si se intrevede oportunitatea investirii acelui entuziasm intr'un zambet.

Este vorba si despre linistea ce se asterne imperativa,cand "se fac socoteli" si mami tasteaza rapid pe calculatorul de mana. Este vorba despre cum ragazurile astfel impuse indeamna un copil spre o stare de initiala vegetatie, ce evolueaza treptat spre meditatie.
Iar cum meditatia nu poate aduce aduce placere,din moment ce presupune focalizarea asupra nefericitului moment respectiv,aceasta evolueaza spre reverie, in speranta determinarii unei vagi secretii de serotonina..
Reveria reprezinta stadiul in care dispare raportarea la sistemul de referinta real; de aceea reveria deschide ferestrele imaginatiei, iar in cana de cacao cu lapte cald incepe sa se schiteze conturul chipului unui ursulet, cu urechi maronii si blanoase, ce'ti zambeste larg si voios.