sa nu ma gaseasca timpul in care ordinea ma va pieptana

illustration: Ronit Baranga (via oitzarisme.ro)


Precum un obuz,mintea se sparge in adevaruri diforme si tonice,care,la randul lor, se deschid crunt precum rodiile coapte.

Suntem bilute colorate din silicon,scapate pe un asfalt,si lasate sa danseze pt amuzamentul vreunor eventuali zei.
bilutele danseaza intr'o dimensiune divina nefiltrata din muzica popoarelor barbare,reflectand dominatia simtului asupra ratiunii.
ele infatiseaza un fals spirit liber,infirmat de fatalitatea cartilor de tarot cand mainile batrane ale tigancilor le izbesc de masa,intorcandu'le cu fata in sus.

Ordinea e un monstru.
ordinea e dictata de institutii,de regulamente sociale,de viitorul de plumb plasat deasupra capetelor copiilor de catre parintii tematori de o insuficienta materiala ulterioara.
din dorinta de a fugi de ordine,mintea naste cate-o fetita cu marsupiu,in care in fiecare dimineata fetita gaseste cate'o jucarie noua.

Timpul e un prestidigitator.
Factorul timp are proprietatea de a sanctifica batranii si copii.
batranii si copii traiesc suspendati si privilegiati din punct de vedere social.
chipurile batranilor si ale copiilor castreaza capacitatea mintii de a valida perversitatea,malitiozitatea,egoismul,viclenia..
chipurile copiilor blocheaza mintea de la a imagina viitoare fapte mizere,iar cele ale batranilor de la a imagina astfel de fapte trecute.

printre toate acestea,se cuvine sa ne bem ceaiul,sa ne bucuram de ochii inca fara dioptrii,de mainile inca fara pistrui,de cate ni se intampla maine.