de parfum

sunt atatea sticlute de parfum..
cand te poti decontextualiza din propria persoana.
a te lasa pe pilotautomat si a te privi ca pe o entitate distincta. a te ridica demiurgic si a te privi in circumstanta curenta.

cand te simti ca o sticluta de parfum,cu design futurist,cu structura dinamica,la al carei continut o mana alchimista picura gradual apa,diluand gramajele ingredientelor initiale,reactia chimica emanand un gaz din ce in ce mai plat.
cand moleculele continutului sunt invadate de molecula de apa cu structura monotona.
cand alcoolul nu mai are de ce sa se sublimeze.
pana cand importanta este atribuita exclusiv sticlutei de parfum.
pana cand continutul sticlutei se mai remarca numai in cazul in care asupra lui se exercita vibratii calculate,fapt in urma caruia continutul cunoaste valuri ritmate. muzica sa faca presiunea sa creasa in interiorul sticlutei,ca dopul sa sara violent ca o supapa de obiect gonflabil.
o alta mana sa puna dopul la loc.
prima mana sa nu mai reuseasca sa scoata dopul.
esenta vaga din interior sa ramana pastrata chiar si in concentratie drastic scazuta.
sa aminteasca fragmentat nasurilor fine parfumul serafic initial.