Saturday, December 19, 2009

I've learnt

i've learnt you should't rely on your safe people
that there's no surface impossible to ripple
that if you're made out of china you need to take extracare
and that you shouldn't feel snow with your feet all bare
i've learnt there're too few who are not replaceable
and that there're too few promises which stay unbreakable
i've learnt that there's no point to deal with what's not real
i've learnt about those few things which are worth to feel
i've learnt that alternating egoism with tollerance
it's some kind of price you need to pay for balance

it's never too late to change a bit of what people call fate.

Asta pt ca a nins zdravan si trebuie cumva celebrat.

Sunday, November 8, 2009

Thursday, October 29, 2009

zapada




De cand eram mica am iubit nebuneste zapada.
Imi amintesc ca mi se spunea cum ca atunci cand ma voi face mare imi va trece pasiunea pt zapada,caci voi vedea ca incurca traficul sau ca iti intra nesuferita in cizme.
M'am facut mare si imi place si mai tare decat atunci cand eram mica!

E pacat ca la noi la Bucuresti nu mai ninge strasnic ca pe vremuri. Zapada facea Bucurestiul sa arate curat,chiar si spatele blocului de la bunici se imbraca in alb imaculat,nu se mai gandea nici naiba vreo luna-doua ca dedesubt zac gunoaiele care nu mai incapusera in ghena.

Imi amintesc diminetile de la fereastra apartamentului in care am crescut.Ma bucuram cu o neghiobie,care acum mi se pare fascinanta,atunci cand ma trezeam si vedeam ca a nins.

Conceptual, zapada mi se pare un element genial,total necesar pt curatarea mintii si'a intentiilor; nici nu vreau sa ma gandesc ce inseamna un loc unde clima nu presupune macar o data pe an sa vezi numai alb si sa te zgribulesti zdravan pana ajungi la scoala sau la serviciu. Ba mai mult de atat, gandul ce imi tot rapeste mintea de multi ani incoace este cum e sa traiesti intr'o zona geografica locuita si unde e zapada mereu.
Gandul ma poarta fireste catre nordici, care nu numai ca au o fizionomie senina, dar carora zapada le'a cultivat un gust pt o eleganta ce mizeaza pe simplitate. In design,in muzica, in arhitectura..

Atunci cand pe jos e alb si cerul e usor gri trebuie sa fie grozav sa iti iei egoist 2 minute cu tine insuti si sa nu gandesti nimic. Sa te bucuri de cea mai subtila liniste.

Tuesday, October 27, 2009

Soap&Skin

Saturday, September 26, 2009

Lhasa




Friday, September 25, 2009

all precious things


(painting by Serghei Fiodorov)

I like fresh mornings, perfumes, stone rings, children's complexion, winter nights, tulips, champagne, emerald, xilophons, sparrows, ties, oldmen's smiles, liqour glasses, cinnamon, dandelions, paperclips, oldschool pens, embroided handkerchiefs, chocolate, musical boxes, old keys and tea.

Wednesday, September 23, 2009

Monday, September 21, 2009

Ce sa faci cand nu mai ai 20?.. ..let's take a trip!

Mi se intampla in curand.
Asadar,la naiba,incotro?
Deci,nu mai ai 20. Deci,nicio drama,devii o dama!
In consecinta nu mai esti nici teen nici domnisoara cu varsta rotunda.

Acum 10 ani ti se cumparau acadele, peste aproximativ alti 10 trebuie sa te simti si sa faci astfel incat sa ai cui sa cumperi la randul tau acadele.
Se cere de undeva impersonal sa te alinti mai cu masura,si se cade sa o scoti pe mama la o amandina si sa platesti amandina,in timp ce manifesti cel mai 'firesc' zambet.

De fapt, in general, incepe sa se configureze si sa ti se atribuie conceptul acela somptuos si lipicios de responsabilitate.
Incepi sa simti deja ca e momentul sa te distrezi calitativ,mai putin cantitativ,deci cu blackouturi mai rare dar mai concrete!

E momentul in care deja trebuie sa ai in recuzita o draga prietena frumoasa si cu ochi destepti care sa te care cu succes acasa.

Nu stiu pentru ce motiv anume,insa dimensiunea de "femeie" se contureaza imprejur precum un balaur cu 7 capete cu care sa tot convietuiesti de acum inainte.
Asta nu e nici bine nici rau. E doar putin altfel.
Si,apropo,incepi sa ai si pometi.
Si copii de pe scara sa iti spuna 'saru'mana'. Buhuhu,zau ca da!

Mai putine dulciuri,mai putine basme,mai putine fantasme!
In concluzie, ceva mai multa actiune, ceva mai mult concret..cate'un accesoriu mai discret..



iggy's on pretty girls' lips

Sunday, September 20, 2009

Fever Ray

Friday, September 18, 2009

Thursday, September 10, 2009

in Berlin

It is about jumping up and down on meanings
About not minding petty feelings
It's about being willed to see what you yet don't know
About anyways going with the flow
As it's not only within where one should grow
It is about spicing up your revelry stories
And having no worries
It is about playing it right
Never feel sorry for loosing some night!
As there're no lost nights without expectations
Make yourself surprises out of your reactions

Monday, August 31, 2009

Thursday, August 27, 2009

Leapsa!

Stimabilii si venerabilii de pe Tlonsociety m'au pus la treaba cu o leapsa.
ce sa'i faci? sa fugi de sarcinile sociale? ei dracie,parol ca nu se poate.
Asadar,sa purcedem hehe!

1 cand ti s'a intamplat ca lectiile invatate de la ”cei vechi” sa contribuie la succesul tau?

mmmsa spunem ca Dl Sartre a fost baiat destept cand a spus ca daca ma aflu intr'o situatie, este total datorita sau din cauza mea, si na, desigur ca asta ajuta ca atunci cand situatia este mai putin minunata sa nu ma autocompatimesc si sa nu alerg ca un hamster pe rotita lui.

2 daca ai putea invita un mare clasic la cina, cine ar fi si de ce?
pot sa nu invit un clasic? multumesc frumos..se intampla ca invitatia mea sa o castige Mario Vargas Llosa,fiindca tipul e dat naibii in ceea ce priveste tipele si nu numai!


3 cine e cea mai influenta persoana in viata ta?
Bunica.

4 care'i ambitia ta secreta?
Sa ma apuc de citit reviste dupa 30 de ani ca sa pot lucra la cariera mea de babeta gratioasa in mentalitate si care se mentine updated.

5 pretul gloriei?
sa stii sa'ti dozezi reactiile ca si cum ar fi ingrediente si te'ai afla in fata unui mare castron si'ar trebui sa scoti o mare prajitura.

6 grecii sau romanii?
pai aia mai tari sunt aia care s'au extins mai mult! simplu!

bonus facultativ: blogger sau wordpress?
sunt pe blogger,asta raspunde de la sine.

Thursday, August 20, 2009

in concediu


Mi'am luat concediu. Concediu mai mult sau mai putin cu mine.
Mi'am spus degajat si frumos ca a schimba punctul de focus catre entitati care sa ma distraga, pacalindu'ma cu gratie, nu imi poate face decat taaaare-tare bine.
E ca atunci cand schimbi dieta putin si'ti spui "dom'le ia hai s'o dam pe o fructa pe'o salata ca mi s'a acrit de sarmale si snitele,hai ca doar e vara,ce dumnezeului!".
Si nu e ca si cum salatele si fructele nu ar fi foarte gustoase ci diferenta o face faptul ca nu pica la fel de greu la stomac precum sarmalele si snitelele.
Si daca tot am gasit asemanarea fericita dintre schimbarea punctului de focus dinspre interior catre exterior si dintre o dieta mai light,nu pot sa nu afirm ca la un moment dat, asa cum dupa meniuri cu legume si fructe te trezesti multumit ca ai mai si slabit putintel,la fel de multumit si usurat te lasa un mic concediu, un pachet cochet de usuratate a fiintei, o berica...o maslina, o scobitoare straina.

Saturday, July 25, 2009

Wednesday, July 15, 2009

quick sweet shallow poem



It might be all about future memories
It might be just about forgetting complex theories
It just might
Not be right.
But there's no sky for such fine flight.
In those summer times it's all about reaching that shallow light,
And party!
And then sleep tight
I'm feeling as if i were a kyte
There’re just too many lips out there to byte

Saturday, June 27, 2009

Urgente




Uneori exista urgente.
Iar ele salveaza uneori situatia de ansamblu. Urgentele sunt uneori bine venite.
Urgentele sunt instantanee si tonifica spiritul adormit.
Cand ceva devine urgent, are efectul de a disloca deindata prioritatile de rutina. Urgentele sunt precum pastilele de MagneB6,iau forma unui impuls ce destabilizeaza ordinea momentana pentru a instaura ulterior o alta liniste cu mult mai apreciata decat cea de dinaintea urgentei.
Urgentele nu lasa timp de vaicareala, ci ne transforma in indivizi cu eficacitate sporita pentru momentul respectiv.
Urgentele cresc pulsul si ne fac sa traim mai repede.
Judecate intrinsec,urgentele mi se infatiseaza drept momente perfecte.

Thursday, June 25, 2009

Mountebank


Photo by Irakly Shanidze

I'm chanting about leisure and about your peachy skin on the back of your neck.
I'm chanting about my midsummer flawless moments when you break into my leisure and i feel too lazy to get mad at you.
I'm chanting about you and your ways. About some turned up nose and hot knees.
I'm standing on a skyscraper,eating chocolate. I'm looking down and dangling my feet.
I'm a mountebank.
Beware!
I brace myself when i can't camper.

Friday, June 19, 2009

Imi plac oamenii




Mult.
Nu am putut niciodata sa vibrez de dragul animalelor in mod izolat. Animalele imi plac si ele,dar oamenii si mai mult.
Imi plac oamenii pentru ca imi place inteligenta si pentru ca in urma contactului cu ei poti ramane imbogatit spiritual si intelectual. Nu ma refer,desigur, la oamenii urati interior.
Imi place cum oamenii isi misca muschii fetei,cum rad,cum le sclipesc ochii la constientizarea esentei dintr'o anumita informatie.
Imi place si cum se ascund in spatele unor ochelari de soare faini.
Ce'mi place cel mai tare la oameni este notiunea de atitudine in diversitatea ei. Imi place ca nu poti gasi oameni identici, imi place ca oamenii sunt individuali.
Imi plac oamenii fiindca danseaza dracos.
Si fiindca sunt capabili sa se igienizeze si sa miroasa frumos.
Imi plac oamenii fiindca isi sufla nasul si fiindca scriu carti.
Si pentru ca fac filme si muzica,deseneaza si picteaza.
Imi place cum muntii orasului sunt cladirile.
Dantelate sau rectangulare,mi se par zilnic incredibile. Sunt mai mari decat omul. Imi plac fiindca omul e mai mic decat ele,dar le'a construit mai mari decat el.
Imi plac oamenii fiindca sunt atatea povesti de spus si de auzit.

Tuesday, June 2, 2009

Scarlet

Bake a cherry pie,marvel yourself. Bake two cherry pies,marvel the others,too.
Wash the dishes.
It's raining in your sink,make your knives and forks dance like couples in the rain.
Make some tea.
Keep your nose above it until your tea goes cold and your nose sweats. Smile while drinking it as it comes.
Let your scarlet,silk curtains embrace you and then do the tango by yourself.
Lay down on your bed and carry a cherry upon your nose. One from those left over after baking the pie.
Paint your nails scarlet and put on your favourite ring.
Paint your lips scarlet,too.
Get your bike,go see the city by night.
Hold on tight,keep your tidy hands onto the handlebars
Let your ruby-stone ring marvel you,but watch the road
Shards are sparkling,but shards are everywhere.

Wednesday, May 27, 2009

Nume

Ca in noptile cand te scalzi in propria'ti viziune, simtindu'ti amigdalele ridicandu'se incordate si fericite spre omulet.
Rememoram numele,toate acele nume care m'au invatat sa nu'mi fie teama sa stau cu mine insami.
Oamenii de la care am invatat ca a te autoexplora iti ofera posibilitati infinite,cei de la care am invatat ca pe dinantru suntem indigo si ca daca te plictisesti cu tine insuti, inseamna ca ceva nu este in regula.
Portishead-eram atattt de mica atunci cand am gasit'o, Angelo Badalamenti,cel ce a infaptuit minunea de soundtrack pentru Twin Peaks,soundtrack ce mi'a bantuit cu gratie copilaria,alaturand incantarea terorii initiale. Apoi Goldfrapp, Amon Tobin, Mum, Pulp, Joy Division, The Knife, Max Richter, Soap&Skin, Erik Satie..
Si nu numai la aspectul muzical ma refer,ar fi prea putin just sa nu amintesc de cat eram de cruda atunci cand m'am deschis ca o rana liliachie citind M.Cartarescu, F.Kafka, A.Nothomb, A.Veteranyi, P.Suskind, H.Hesse, P.Bruckner..
Imi amintesc de asemenea cum, gradual, am unit "piesele",cum le'am ordonat cronologic pentru a'mi forma o imagine de ansalmblu,cum am descoperit incet influenta unor artisti asupra altora.
Imi amintesc despre incantarea cu care ma uitam la operele celor ce mai tarziu mi'au devenit favoriti.
Uitam sa clipesc. Imi aminteam sa clipesc doar atunci cand imi lacrimau ochii din nevoia fireasca de a se umezi.
G.de Chirico, S.Dali, R.Magritte, F.Kahlo, P.Gauguin, M.Ernst, G.Braque, G.Klimt...
Pastrez toata aglomeratia de nume de mai sus ca pe un sol fecund din care omologul meu vegetal isi trage seva.
Daca as fi fost o soprana, le'as fi cantat noaptea la luna pana s'ar fi scandalizat vecinii. Dar nu sunt o soprana,slava domnului,asadar am decis sa le torn aici pe toate.

Tuesday, May 5, 2009

Grimase


photo by Petrina Hicks

Ma uitam cand eram mica in oglinda.
Faceam asemenea game extinse de grimase,incat ma speriam de cat eram de dracoasa.
De cate ori adormea bunica mai devreme,mergeam la oglinda si faceam grimase. De fiecare data deznodamantul demersului cronofag si clandestin era acelasi: ma cuprindea o teama incredibila de mine insami,imi puneam apoi mainile la ochi si imi promiteam sa nu mai repet vreodata treaba asta.

Exersam, pe vremea cand nici nu eram eleva de gimnaziu, priviri senzuale. Ajunsesem sa ma sochez pe mine insami intr'o asemenea masura,incat,atunci cand am aflat dintr'un documentar despre reincarnare, am ajuns sa cred cu putere in avatarul meu anterior de dama de companie. Desigur,eram convinsa ca fusesem o dama de companie frantuzoaica de plin secol XIX.

Un al doilea gand survenit in urma grimaselor ,dupa ce am auzit despre practicile de exorcizare de la bunica, a fost ca eram "ala cu coarne" insasi (doar ca in fine ma simteam foarte incognito,intrucat nu prezentam coarne).
Ulterior, elaborand si altfel de grimase decat cele senzuale ori lugubre,mi s'a revelat faptul ca eram capabila de unele realmente hilare. In consecinta,cum vanam fantasticul din propria existenta,m'am gandit,vazand desene animate cu castele medievale, ca am fost intr'o viata anterioara un bufon de curte domneasca si ca am fost aruncat la lei,intrucat glumele mele nu il distrasera suficient de tare pe imparat intr'o oarecare zi ploioasa. Am tras eu concluzia ca din aceasta pricina nu prea'mi plac mie felinele.

Apoi cum cresteam in varsta si aflam noi informatii,le investeam cu constiinciozitate in escapadele mele nocturne din oglinda de la baie. Asa se intampla ca au urmat personalitati care mai de care mai spectaculoase Marilyn Monroe,Cleopatra,Mata-Hari.
Intr'o zi grimasele au incetat. Nu stiu exact cand. Daca imi revin promit sa adaug un later edit.

Friday, May 1, 2009

nu te abtine

Consider ca nu iti poti face tie insuti nimic mai urat decat a te abtine.

Nu ma refer la dorintele imunde precum furt,violenta,crima,sau la cea mai abjecta dintre tentatii-razbunarea. Ci la placerile mici,insolite,spontane ale existentei. Cele care picatura cu picatura pot umple paharul universal al eului.
Iti poti vopsi/tunde parul in fel si chip,iti poti taia jeansii daca simti ca nevoia catre asta iti rapeste suflul. Daca simti ca te-ar bucura sa iti gasesti imaginea respectiva in poze peste ani.
Nu te abtine de la ore de lectura in favoarea efectuarii temelor. Pentru mine ,fiecare exercitiu in plus la algebra nu a insemnat decat o pagina de roman in minus.
Fii curios. Fii curios ce s-a intamplat in istorie mai intai,daca vrei sa intuiesti corect ce s-ar putea intampla in viitor. Exista un pattern. Identifica-l,este util.
Astfel de initiative sunt in ordine atat timp cat le faci pentru ca ti-e pofta, atat timp cat constituie un impuls pentru cultivarea unei curiozitati prolifice.
Si atat timp cat ti le asumi la momentul respectiv cu demnitate si argumente viabile.
Trebuie facute devreme.
Adolescenta si penibilul ei adorabil cunosc apogeul tolerantei universale.
Daca vezi o persoana cu aura faina,fa-ti vant si du-te sa vezi daca ti-ar placea sa iti fie prieten. Exista avantajul de a-ti putea alege prietenii,spre deosebire de familie sau colegi. Sunt admise cele mai nebune mofturi in vederea selectiei prietenilor.

Cred ca trebuie sa iubesti devreme de dragul exercitiului. Ca sa stii cu ce ai de-a face mai tarziu.

Nu prea cred in compromis. Nu in compromis fata de sine. Orice compromis si precautie matura fata de sine, la momentul cand inca nu esti matur,nu-i de bun augur. Acest tip de compromis supureaza acid peste spirit,iar daunele se resimt mai tarziu si nu pot fi cosmetizate.
.. cel mai urat individ este cel ce nu a cunoscut macar o singura data gustul citric al victoriei si degringoladei timpurii.

Monday, April 13, 2009

Monday, March 30, 2009

The girl and the ladybugs

No matter the scolding and injuries she got in the previous day from her parents,she would still put on her set of shabby clothes and sneak out of the house at around 4 o'clock in the morning on the patio in front of her home.
She would lay down,after taking her clothes off one by one,feeling the soaky grass with her bare fingers and toes.
..Such relentless joy she would feel within when the ladybugs were starting to mount on her arms and knees once more,all rhythmically marching... She could even hear the beat of her friends' tiny legs!
After she would feel her body utterly covered up in red and black trembling dots,she would start telling them the story which he had prepared for that morning.
They would then stop creeping onto her and every single ladybug would find its spot and freeze in sheer silence,charmed by her lullaby-flavoured voice. Her peachy lips would quiver in a merry smile while telling the story. She wouldn't mind the chilly air,nor the very cold dew on the grass firs.

**

After she would finish her story and would reveal the miraculous fairy tale end,the tiny insects would start scattering off her silky skin. She would then thank them and close her eyes. She would keep them closed while getting dressed.
She would patiently walk blindfold on the patio until she would get into the house. Once in her room,she would sit relieved in her bed for a minute. Then, she would take off her clothes with a sudden move and smile,watching the musical notes which the ladybugs had scribbled that morning onto the stave she had tattoed on her left arm.
She would then rush towards the piano she had in her room and would give life to the last musical notes that she had received. She would play the part of symphony she had gathered up to that moment, she would play it again and again until the following early morning when she would get some more notes in the exchange of whispering a new story for the ladybugs.

Sunday, March 8, 2009

ma grabesc


ilustration: "Wieden + Kennedy 12",ad school,Portland.


ma grabesc,mereu m-am grabit.
m-am grabit sa cresc.
m-am grabit sa stiu tot,iar afland ca asta nu se poate,ceea ce inca nu stiu ma ameninta ca o profesoara batrana cu indexul ridicat spre mine.
ma grabesc sa calatoresc.
ma grabesc fiindca ma tem de clipa in care nu as mai avea ce sa povestesc.

ma grabesc fiindca vreau sa devin nepoata care ar atinge imposbilul; ma grabesc sa muncesc; ma grabesc sa-i daruiesc bunicii jumatatate din ce s-a grabit ea sa-mi daruiasca mie.

masor timpul in unitati empirice; astfel,consider ca atunci cand pierd timpul,de fapt nu pierd timpul,ci eventuale viitoare amintiri sau evenimente constructive.
traiesc mereu in viitor; ma bucur de lucrurile ce ma vor bucura,iar ceea ce'mi place cel mai mult sa strig este:"abia astept!"
asta nu e bine.

imi grabesc retina sa inregistreze cat mai mult din tot ce-i frumos.
ma grabesc fiindca ma edific din ce in ce mai puternic de convingerea conform careia exista un cuantum covarsitor de frumusete care ar putea sa-mi scape nevazut; pastrez in mine tot ce vad frumos,precum o bibliotecara maniaca.

ma grabesc fiindca,in timp ce eu sunt perisabila,exista atatea si atatea entitati perene; ma grabesc fiindca primul lucru care fuge e tineretea; tineretea e cel mai bun atlet;
eu m-am obisnuit cu tineretea si nu sunt obisnuita sa ma dezobisnuiesc de nimic rocambolesc.

ma grabesc fiindca seman cu mama,iar ea s-a grabit sa ma nasca.

Saturday, February 28, 2009

Halston Fall 2009

Halston Fall 2009 www.halston.com

Monday, February 23, 2009

sa nu ma gaseasca timpul in care ordinea ma va pieptana


illustration: Ronit Baranga (via oitzarisme.ro)


Precum un obuz,mintea se sparge in adevaruri diforme si tonice,care,la randul lor, se deschid crunt precum rodiile coapte.

Suntem bilute colorate din silicon,scapate pe un asfalt,si lasate sa danseze pt amuzamentul vreunor eventuali zei.
bilutele danseaza intr'o dimensiune divina nefiltrata din muzica popoarelor barbare,reflectand dominatia simtului asupra ratiunii.
ele infatiseaza un fals spirit liber,infirmat de fatalitatea cartilor de tarot cand mainile batrane ale tigancilor le izbesc de masa,intorcandu'le cu fata in sus.

Ordinea e un monstru.
ordinea e dictata de institutii,de regulamente sociale,de viitorul de plumb plasat deasupra capetelor copiilor de catre parintii tematori de o insuficienta materiala ulterioara.
din dorinta de a fugi de ordine,mintea naste cate-o fetita cu marsupiu,in care in fiecare dimineata fetita gaseste cate'o jucarie noua.

Timpul e un prestidigitator.
Factorul timp are proprietatea de a sanctifica batranii si copii.
batranii si copii traiesc suspendati si privilegiati din punct de vedere social.
chipurile batranilor si ale copiilor castreaza capacitatea mintii de a valida perversitatea,malitiozitatea,egoismul,viclenia..
chipurile copiilor blocheaza mintea de la a imagina viitoare fapte mizere,iar cele ale batranilor de la a imagina astfel de fapte trecute.

printre toate acestea,se cuvine sa ne bem ceaiul,sa ne bucuram de ochii inca fara dioptrii,de mainile inca fara pistrui,de cate ni se intampla maine.


Tuesday, January 13, 2009

there is a body


ilustration: "Equilibrum at the absolut distinction" by Michael Chevalier


i'm lapped by dainties and untramelled fragrances.
i've met willingness itself.
it lives within a human body.
i've met civility and wisdom and idiosyncrasy as well,afterwards ,and they've all decided to shack up with willingness. they now live altogether in this human body i've met.
they carry a name and they run undercover within a lavender perfumed body,which is forever there to bask mine.
i turn so warm,that i go liquid and i trickle into my own nose. and then i go up to my own brain.
one needs to change his thoughts system in order to properly grasp flawless ethics. one needs to get the primeval outlook back on his rack.

i used to think that aristotelian ways were out of date. but they're not. therefore,i savagely pour love upon all artefacts of morality. i pour love upon that human body,host of all good feelings.
and then the ribald becomes the desperate attempt to enjoy that body.
and then i tread into the impending vortex of all joys.