nu stiu cum se face ca..

n'am sa stiu vreodata cum sa nu'ncep sa'mi sifonez chipul daca ma gandesc la fetita cu chibrituri

n'am sa reusesc vreodata sa nu'mi indragesc fularele ca pe niste catei tacuti sau sa nu'ncep sa dansez cu limba scoasa intr'o parte de cate ori aud cate'o melodie de la The Arcade Fire

n'am sa incetez vreodata sa cred ca surioara mea s'a nascut din parinti hipopotami cu doar trei fire de par blond in crestet,si ca ulterior ai mei au adoptat'o

n'am sa invat niciodata sa iert minciuna

nu voi inceta niciodata sa cred ca,atunci cand bunica inchide usa la bucatarie ca sa faca bunataturi,nu scoate macar in soapta un "Abracadabra" si ca in cuptorul ei nu traieste o familie de spiridusi patiseri,care o ajuta sa ne ingrase perpetuu cu atata gratie

nu ma va convinge vreodata cineva ca prietenii mei nu emit raze ca niste licurici; treaba voastra daca nu le vedeti!

nu mi se va consuma niciodata convingerea conform careia, odata cu fiecare bucatica de beletristica citita,traversez un avatar,apuc sa traiesc un fragment din viata altcuiva.

i met the walrus

concert de pian

Inainte de a se aseza,isi aranjeaza ,cu o miscare brusca si sprancene incordate,coada fracului.
Madamele flutura din evantaie, iar dantela,multiplele pliuri ,de pe crinolinele rochiilor lungi, buclele lucioase,la care au muncit intreaga noapte bigudiurile, tremura frenetic de entuziasm si pedanterie. Ei isi dreg vocile... ele clipesc rapid si schiteaza zambete injumatatite.
Intensitatea murmurului scade treptat,pana ce salonul se scufunda intr'o liniste compacta.
Degetele lungi incep a atinge ,cu o gratie dusa la paroxism, clapele albe si negre,iar matasea bordeaux ,cu model floral subtil, ce imbraca peretii,vibreaza sub sunete care de care mai ordonate,gazduind tablourile inramate in carcei auriti.
Toti invitatii se stiu onorati sa patrunda avant la lettre in labirinturile portativului tanarului talentat ; iar asta,pentru ca toti invitatii sunt parti constitutive ale unui focar cultural,toti au la indemana portative celebre,inradacinate in memorie,cercetate si exersate in anii copilariei,de'a lungul a ore ce s'au prelins onctuos asupra pielii fine a degetelor nobile.

Pt ca in vremuri dantelate,nu era o chestiune de talent,ci de exercitiu; de hranire a spiritului si de controlare a cresterii circumvolutiunilor,sub egida unei matematici artistice.
Mi'as dori o pereche de ochelari capabili sa sfideze logica,cu care sa merg la o expozitie cu tablouri ce infatiseaza concerte de pian;ochelarii sa imi indice activitatea interneurala de sub coafurile dandy,iar eu sa patrund in simfonii haotice de sinapse.

daytime tastes like lime

There's too much light for my owl eyes out there; sunlight tastes tart,sunlight is a squatter,sunlight neuters my brain.

Daytime minutes hype and they pilfer from my nightime. Daytime tastes like lime.

I sit and watch the unread books in my library turning into giants; then i run to the miror and i can see myself shrinking and gradually turning into a tiny-little bug,devoid of any physical power in order to open the giant books and read them.
I may soon be some taxidermy raw material and agromania is knocking on my ajar door.