skip to main |
skip to sidebar
it's christmas that makes me doubt about my age.
the jolly child within myself tilts her head and chews her thumb when it comes to listening carrols,no matter the time of the year.
concerning myself,it is the time of the year when hypersensitivity reaches paroxysm,since i find myself constantly wearing my black eyes,wet and wide-open,seldom blinking. i find cinnamon scenting the interior of my nose. winter and christmas let me carry this precious fragrance all the way,even in the slightly lightened passages of the university.
i can scarcely ascribe all this rapture to any purely sacred calling or meaning,for i believe in the theory of a god we all share,but i cannot put my faith in the christian belief. therefore,it might be Winter Time the one that,somehow,mirrors the need of all men to build theirselfs a break from the constant oblivion of the more or less acknowledged law,asserting the existence of men in order to aid,love,cherish,behold his siblings.
my nose stings and my eyes smart with joy,while i call grandma and hear her jolting with excitement when letting her know i'll be paying her and grandpa a short visit. i would giggle while he would only mind the cookies i brought him....:) i love grandma even more while she's slapping his back for being so shallow. i'm dying for these two subsequent angels(putting things as if i were approaching life in the christian manner).
mum gets younger with every christmas,i'm not simply bragging,she does...and her eyes show their genuine green colour exclusively in this time of the year...it might be a side effect of the snow,so,therefore,it is again light i should be thanking for it.
..not to mention the "present" i got 4 years ago. that would be my very little pooffy sister,grabbing my hand and fooling around with those two blue "
lights" she got from daddy,which she astuttely uses into asking for the lecture of some bed time story about some annoying family of bears she adores. she also asks me to fix her a cup of berry-flavoured tea,every once in a while..
i never get tired or bored with decorating the little artifficial chrismas tree i've been contemplating for the past 5 years..it is as blue-and-silver coloured as i would have liked it to be. there are some electric lights which don't work anymore,but i kind of got used to this old lightening device:)..
the last but not the least, there are my friends,each of them scattered around bucharest..getting altogether my place for ..for for chrrrristmas. well,i'm the luckiest mammal alive to be surrounded by such gifts of nature. brilliant minds,spirits and faces. i would scream an ode to them from the top of my lungs,right now..(!!!!!).. and here there come eclectic sequences of them unwinding beyond my closed eyelids...so big,kind eyes,or very soft&chubby cheeks...gentil,refined and retrained lips..resounding&often laughtery,natural dreadlocks..
i so can't very wait for the nut-filled baked pumpkin,the cinnamon baked apples,and the cinnamon-scented,boiled,red,country-side,sugared wine...on the floor of my blue-and-orange coloured place.. (grandma is indeed the master of Kitchen!)
cand cuvintele ti se preling din cavitatea orala,in maniera in care notele muzicale survin in urma excitarii vreunui instrument muzical,cand buzele inoata in beatitudinea rostirii insasi,cum inoata picaturile sarate de fericire printre gene supraetajate, cand vorbesti zambind si informatia iti rade buzele,se grabeste sau ia repaus in a fi transmisa,cand ulterior,dupa ce a fost transmisa,lumineaza alte grimase si molipseste alte perechi de buze si se infiltreaza ca un flagel in alte zambete peste care se rostogolesc avalanse de insiruiri consonantice si vocalice intr'o combinatorica psihadelica.noi vorbim
cand pe retina se intinde ca un cearsaf compact imaginea celui din proximitate,cand prin pupila primitoare nu intra doar imaginea casta a respectivului,cand sinapsele transmit impulsuri din pricina voluptatii fonice si cromatice,cand ochiul reduce fiinta la existenta globului ocular ce absoarbe vorace planul imediat frontal,inregistrand gesturi,contractii fine ale muschilor stocandu'le drept ulterioare amintiri.noi vedem
cand epiderma pe epiderma se schimba parfumuri biologice si temperaturi variate in jurul a 36 grade Celsius,si coeficientul caloric asttfel obtinut devine preferabil celui povenit de la calorifer sau sursa solara,cand mai tarziu intermitentele sunt ridicate la rangul de mangaieri. noi simtim tactil
afectivitate inventata
aparat operational al anamnezei.
dansam salbatic si inanimat. pe mandoline,clopotei,trompete si bituri in mansarda ,unde,desi cunosteam atat de bine unghiul sub care cadea acoperisul inainte de a se contopi cu podeaua,ma loveam adesea cu capul,prinsa in voluptatea scursa o data cu ultima picatura de lichior de ciocolata.
imbratisata de catre podul batranesc fara de brate. intre lemnul castaniu si pielea de oaie veche de pe podea,pieptanata constiincios. surogat soarelui ii servea,in noptile imaculate,lampa cu abajur patat cu suc de coacaze..ai carui ciucuri de matase tremurau proiectati pe peretele oblic. si daca erau lacrimi,de multe ori erau dense si hidratante,iar porii le asimilau ca pe un rasfat nutritiv.
vocalize ragusite,reverberatii de rugina cazuta pluristratificat pe cotorul din piept,batai grele de gene fixate in mascara si miscari gemene cu balansul.
vedeam toate astea proiectate pe oglinda bruta,neinramata,de inaltime apropiata de inaltimea mea;in valuri toate,oglinda nu era de calitate. pe valuri intrezaream fluctuatii ale siluetei,vernisaj al posibilului,variantelor,schimbarilor..prin aer,cu caracteristici fizice imprumutate de la apa.
dans al resemnarii in loc de cel al ploii,caci ploaia deja venise,facandu’si simtita prezenta in ropotul aritmic din tavan;predecesor al ritmurilor ancestrale.
pe alocuri faceam pauze si sorbeam din ceasca plina cu lapte cald. la fiecare inghititura ma miram de cat de alb este laptele,nu am inteles niciodata cum de exista entitati ce pot lipsi retina de tot jocul iritant al spectrului.
i would neither speak,nor touch,but watch.
i'd rather see rain poorring outside the window.
i would cut your hair as if i were michelangelo. i would fear misshaping the undercover curls. i would not whisper,but i would sigh,for shaky,loving hands cannot deal with precision. i would pretend i'm trying to get an angle,faking thoughtful grimmaces which you would unwillingly print beyond your forehead. you'd get scared of the scissors cutting your ear,or getting into your green left eye. it's tricky not to be the one carrying the scissors.
it might be just an instant. it might resume the whole circumstance,heartbeats,speed of thoughts passing both streams,yours and mine. i like you better on the chair rolling eyes and trusting my very cold hands.
i would be the taller one while giving you the haircut. and i would wink as i am done with it,passing you the mirror,waiting for your approval smile.
you'd get stuck with me until your hair grows back and some other hands,holding some other scissors would give you a brand new haircut.
he used to buy me strawberries.
this very short piece of story is not about love.
it is about some cropped,chilly fragment of austere and thrilling rapture.
it is about a faint smile and a bag of strawberries and emotions stired within a breast.
it is about gibbering when the bag went from one pair of hands towards another pair of hands.
it is about the quandary begging the question whether to wash or not to wash the content of the bag before eating.
it is about a "thank you" which found no reverberation,for sounds cannot propagate into vacuum.
it is about about one feeling aggrieved for not having received anything but strawberries.
we’re here on earth to run around,stealing various smells of skins that do not belong to us. we’re being false contenders,travelling,spinning clockwise,bathing in some others’ stream of thoughts. that is why one should never trick oneself with moral values such as honor or truth , for these are inappropriate to the natural way.
twinkling lights that we see beyond our faces get us together.
when touching one another,hands are typing unspoken words. fingertip leftovers.
aiming to the fairytale-like kind of happenings,so what?
we should never stop listening to bed-time stories or lullabies, and don’t let anyone tell you different.
***
trapped in our own bodies. the speed one can reach when running depends on physical abbilities. therefore,it is limited. the kind of speed which isn’t related to any biological restriction lives spread out within us.
some hurry,some do not. it is neither wrong, nor right.
pondering on the next to come,almost leaving out the present in oblivion. that is,indeed,wrong.
harsh times stop passing you by and forget to leave you.then,use your body in order to shut your eyes.get some sleep, and confort the recipient. you might find the content less tainted in the morning.
if thinking makes things seem pointless,do not stutter.how about start feeling? although, feeling might make one stumble and fall. so what? after having fallen one can rest a bit down there,on the ground, and contemplate the surroundings from the height one used to have when a child.
Un strop de pamant cu apa..se amesteca energic..shhh..nu e ciocolata;inghitita in valuri sacadate delimitate de incercari de stari de voma.se intinde in pat si asteapta sa simta durerile de burta adanci, rapitoare,devorante.
Cu genunchii stransi la piept si ochii inchisi,cu pleoapele intinse la maximum peste ochii lipiciosi,supurand cleios in zona glandei lacrimare,Runa asteapta cu rabdare sa simta cu agonie durerille ascutite si aritmice in stomac. Somnul le estompeaza. In pseudoanestezia dulce intre somnul ce tinde sa se prelungeasca peste restul zilei ca o bucata de cascaval topit. Culorile se joaca sub pleoape in felurite forme,imitand animatii..capul adanceste forma pernei si o incalzeste, ceea ce o magnetizeaza si mai mult sa ramana inca cel putin doua ore sub plapuma la fel de calda, pe care corpul ei a asimilat-o.
In dimineata racoroasa ,macinata de stropii de ploaie ce-i canta la fereastra,tastand pe tabla subreda din exterior,unde vrabiutele se strang si se lupta cu miscari rapide si fixe pe mamaliga intarita si firimiturile servite de runa aproape zilnic cu o grija materna ,durerile intarzie,dar vor fi simtite in asteptarea muta si tematoare.
..pliculetele de “ceai pentru indepartarea tesutului adipos” au ramas si de data acesta pe fundul canii de portelan. Frunzele de lotus,malva,verticellata,ceai verde sunt acum lipsite de seva..infuzia clincaie in faza incipienta in stomacul cu mate razvratite al Runei.
Se invinovateste pe sub pleoape.. repetandu’si ca pe’o poezie bine invatata “nu mai fac asa..gata..e ultima data”.
Inchis in stomac. Stratul ce precede licoarea diuretica este format din adevarate capodopere gastronomice,cu precadere produse de cofetarie..valuri de crema de caramel,glazuri de vanilie si ciocolata..blaturi cu aroma de portocale si visine, nectar de mango,alune de padure glazurate de asemenea cu miere..frisca,stafide, tarte cu kiwi.. ..toate sfaramate meticulos in urma procesului de masticatie rapid,realizat cu o voracitate inrobitoare.
Senzatiile pline de sabii ascutite ,ce prind forma doar in perimetrul intestinului ,se strecoara incetul cu incetul...runa isi simte ochii calzi...iar pe tenul mult mai cald decat ochii i se scurg in traiectorii serpuite picaturi reci de apa si sare. In ciuda panicii fizice, care a inghitit’o ca pe’o lingurita de frisca densa, intr’un colt din sine,bine ascuns de supraeul sau,este linistita sa stie ca tot ansamblul de delicii nu va lasa repercusiuni pe trupul ei suplu,ca sub pielea ei nu se va ivi nici un milimetru de tesut adipos care sa zdruncine armonia aparenta in care se scalda.
Paraseste umila patul si se indreapta cu pasi frematatori spre toaleta. In noul decor toate cele ce i’au alintat papilele mai devreme,preshimbate acum in substante cu alte proprietati fizice, ii parasesc corpul,cu functia intrerupta. runa stie ca serveste drept conducta lumii exterioare.
Evadeaza,cu pleoapele bine lipite cu ajutorul unei substante onctuoase, secretate de o glanda fictiva ce poarta numele de rusine.
Cada translucida ,cu margini inalte ca niste miniziduri de fortareata embrionara, o adopta. Atunci cada si runa se transforma intr’o scoica imaculata,lipsita de sidef,a carei perla ,atat de neagra,salasluieste in vid,din ce in ce mai sferica.Totul sub bagheta magica a nimanui.
In sezut.
Ea fixeaza dopul cu precizie pe rozeta lacoma; incetul cu incetul nivelul apei creste si umple vidul in care vietuieste perla.
Perla se dizolva in apa atat de calduta si calma; nu’i nimic...ramane runa cu urme de lichid gri-petrol pe pielea purificata de scurta metamorfoza in care a fost angrenata,excedentele perlei reflecta lumina soarelui ,sfios strecurat prin porii geamului de la fereastra larga a baii.
Trecuta de nivelul buzelor,apa se odihneste sub narile mici si intunecate, segmentandu’i chipul ,in doua medii. Maxilarele puternice si bine conturate ii sunt scufundate, cu tot cu lobii urechilor, si cerceii mici si stralucitori. deasupra mediului acvatic pometii se odihnesc aerisiti de aburul dens.
runa isi canta la pian ,tastand cuminte cu degetele mintii pe circumvolutiunile, ce ii servesc drept clape moi .
Se ridica foarte incet din apa si lasa prosopul sa ii absoarba apa de pe corp,apoi se infasoara in albastrul senin al prosopului,si deschide fereastra de unde cantecul automobilelor o invioreaza cu tot cu aerul rece de dimineata. Aburul este aspirat de gaura neagra a ferestrei.
runa pulverizeaza in zona axilei putina prospetime,din flaconul rece de deodorant. Isi imbraca fata si gatul in crema. si mainile in alt tip de crema.
Fuge in proximitatea ceasului si afla ca este tarziu. Grabita ,isi imbraca deux-piesse-ul auster,lasand o camasa de un verde-inchis sa contrasteze cu negrul dimprejur. Foita insesizabila de matase ii inveleste stramta picioarele pe care si le culca pe patul rigid al pantofilor violeti cu toc inalt.
La 9 si 15 spera sa ajunga la serviciu,daca se descurca cu traficul.
furculita, ceasul…boxele zdrangane demiurgice si inunda camera cu baloane de idei si bilute cromate.slalong! iz de absurd si haos acut,putin usturator. soare obosit.
nelua trebuie sa se spele pe dinti, sa manance 3 smochine pe jumatate deshidratate si sa isi bea laptele cald d dimineata. In cateva ore isi va lipi iremediabil, din nou masca veselo-libidinoasa,ce ii incanta atat d mult p copiii din vila nr....73 ,din zona rezidentiala.
Infige moale pensula in acuarela portocalie,apoi in cea mov, putin sclipici trist,o lacrima albastra pe obrazul drept.
Gura prinde subit un alt volum..imediat largita si deformata,nuanta-visina putreda.Mai are de imbracat doar stratul multicolor cu ciucuri dezamagiti… s’a dezbracat d nelua..si-a ascuns haina mladioasa,pielea d plus,cu iz d iasomie.. si-a plans privirea lasciva de noapte, cu tot cu lacrima albastra. da..da, cea de pe obrazul drept. si vine randul sa fie lily cea vesela si va mirosi a bombonele cu aroma de capsuni chimice.
Faldurile din rochia din care, seara, ii ies umerii ososi si ostentativi devin pliuri bufante,impestritate cu buline multicolore..celor mici le place. Fetitele, vor fi foarte incantate intrucat lily stie sa impleteasca niste codite minunate,aproape ca ale ei,pe care nu uita sa si le dea cu spray verde niciodata,inainte de a le spirala ,haotic ,in elucubratii arlechinesti.
4 ore. durata programului de astazi.
Le canta la pian,rotund,totul e vesel la lily,tot ceea ce emite ea este impregnat cu veselie pe o raza de 5 metri patrati. parintii,din habitatul cu pricina,o cunosc p lily..atat mamicile cat si taticii.Taticii chiar mai bine decat mamicile,insa nu simultan..ziua,nelua se odihneste. iar lily noaptea.
lily le ia de manute pe Rebeca si Alexandra..vor simula o hora..si se vor invarti. Si lily va ameti “Nu-i nimic..”,zambeste si topaie in continuare..ii canta cu voce pitigaiata rebecai “multi ani traiasca..!” oboseala se instaleaza intr’un creuzet codat de mimica,pe chipul patat cu zambetul intins,schitat de buzele dilatate cromatic cu tusa de visina putreda. ochii ii stralucesc umezi,parintii o gasesc incantatoare..”ti’am spus..lily iifascineaza..”
Din tort mananca numai putin,trebuie sa tina seama si de Nelua care este nevoita sa isi mentina silueta,pentru rochiile cu falduri ce ii dezvaluie umerii ososi.
Usa garsonierei se tranteste resemnata. Aerul e onctuos aici,se scurge in vortexuri,nu pluteste,nuantat intr-un ocru apasator.
Patul o inghite lacom. Cuvertura de catifea o inveleste pe lily, o arunca in transcendenta ca pe un reziduu.
Soarele revitalizat patrunde iscoditor,prin perdeaua de panza topita,inteapa si segmenteaza aerul in forme geometrice de o rectangularitate taioasa; in cateva minute garsoniera va apartine temporar contingentului.
Cuvertura o va dezveli p Nelua. In candoarea diminetii,Nelua este o piersica primordiala,menita pangaririi si reinventarii o data la fiecare douazeci si patru de ore. O substanta intrinseca o alimenteaza mereu. Nelua adauga doar cana d cacao,o lingurita d miere.
Oul s’a spart docil. Ea il ingurgiteaza.
Dusul ma ajuta sa traiesc cu lily in simbioza ,porii lui emit apa,conversia e aproape completa.pielea mea va radia din nou cu iz de iasomie vinovata.
Ma infasor in bumbac..o iluzie sarmana de catharsys,bumbac alb imaculat,apretat. Ma ascund sub pleoape si ma anesteziez cu o fiola d gand curat. Am fost mica. Anamneza. Bunica apreta mereu cearsafurile,spunea ca ai pielea mai fina mereu daca te infasori ca un cocon in cearsaf apretat. Bunica are mereu dreptate.si atunci cand nu are. Cand ea nu o sa mai fie, o sa o ingrop in praf d cioburi..o s-o cristalizez. nu m-ar refuza, daca ar sti ,ca in acest fel, o voi privi constant si periodic,incercand sa o recompun. Mi’e frig daca ma gandesc la ea ca la un puzzle. Nu’i nimic..”cand ti’e frig gandeste’te la puloverul d mohair ,cel cu curcubeu..ultimul”. De la el i s-au agravat dioptriile. Nu a mai crosetat.
Bunica i’a dat numele d Nelua. Dar la pranz, doar lily soarbe din lingura ovala crema alba de ciuperci.
nimfa.elixir.luntre.uitare.ataraxie.
Bunica imi zambeste pana cand ma ustura pielea..ochelarii ei actioneaza ca doua lupe,si ma mangaie pana cand mana ei ma frige,apoi ma strange in brate pana cand ma simt o piulita,uneori bunica are putere de patent.. mai ales in halatul cu orhidee siclam. Continutul castronului de cobalt e mereu invers proportional cu plenitudinea bunicii. pe bunica o alimenteaza vidul castronului bleumarin.
Buzele mele rasplatesc obrajii bucalati ai bunicii.”saru’mana pentru masa”
Cu mainile in paltonul cu carouri gri de scolarita intarziata ,lily fuge mereu dupa tramvai,in statia vizavi de floraria tigancilor care vand ,permanente, lalele mate,cu stamine negre,fine si gerbere orange.
pelicula imediat- urmatoare e alb-negru(numai buzele sunt rosii). Tramvaiul escaladeaza serpuit podul,zdrangane din toti rarunchii pana acasa.cubul decupat/ albastru.
Cubul e amicul d nadejde,nu se supara cand nu il spal.deloc.tace.si ma face sa ma simt vinovata de submisiv ce e. si il aspir,il aerisesc, si ii aprind un betisor parfumat de santal,si muzica..pian.il alint fiindca el nu ma cearta niciodata.
Afara se face gri. Parul negru iese de sub sepcuta tricotata,si e mutat in partea dreapta..acopera un ochi,ingropat in fard verde-topaz,cu gene ascendente fixate cu rimel negru. Talia e incorsetata in curea,stransa tare. Ii separa picioarele infinite de bustul plin de supliciu..pupilele-i sfaraie ca un carbune,in centrul irisului negru. Privilegiu ingaduit ciorapilor si fustei-stilou cu reflexe violet.
Soarele se retrage calm de fiecare data cand parul ii acopera neluei ochiul drept..epateaza. Seara.
Paharelul de cognac clincaie taciturn p masuta din hol,dupa ce nelua isi incalta pantofii de catifea neagra,deasa. Lichidul translucid ii aluneca pe esofag,o sufoca p lily,si’i invadeaza stomacul.Miocardul este setat sa nu o dezamageasca p nelua nici in seara asta..deci bate aproape cu magnitudini record,intreg organismul i se subordoneaza intr’o armonie emfatica.
Acul de par inteapa brusc cocul lucios..parfum..unghia zgarie adanc solzii sarpelui din care e confectionata geanta plic.sarpele nu simte nimic. E bine ca afara in curand o sa fie negru cenusiu..de la iesirea din casa scarii pana in taxi o sa pretinda ca-i o umbra. va simti putin litost in varful limbii dar va trece repede ca de fiecare data. Se preface ca tuseste si-l goneste.
Buzele i se plimba pe corpul din fata ei,s-ar spune ca e mereu alt corp,dar ar fi gresit. e mereu acelasi.doar pielea,proportiile,dimensiunile,circumferintele,mirosul patologic, se modifica.
Strang crunt pleoapele si ma screm sa imi repun diafilmele de seara in care un “el” inefabil imi primeste ofrandele. eu sunt doar a lui,nu a lor.. a mea si “lui”.
Intre coapse,unde nelua frige uneori,frige pt el.
Lenjeria intima e creme. Tesuta ca in filigran. Dantela stransa pe osatura ii da un aer d interior balzacian..cu trimitere la bibelouri chinezesti din anticariate, in care liniile curbe,nonsalante,imbraca pante atat d pure,de nepangarit, doar temporar cu o amprenta de deget unsuros, usor de sters cu o batista curata.
Geamul de la taxi e patat cu picaturi de ploaie uscate. Lumina diminetii ma jigneste. papusa voodoo. nu mai e loc de ace pe carpe.nu se poate intampla nimic.
...Mintea se pustieste si se umple la loc cu sunet de ton de telefon,tinut la ureche fara sa fie cineva la capatul celalalt de fir..mai tarziu va pune receptorul in furca..
Priveste fix becul de la veioza..numara pana la douazeci, si apoi inconjoara camera cu ochii ,larg deschisi, zambeste scurt,in coltul stang al gurii,firelor de praf care danseaza.pentru ea. daca nu priveste mai intai becul,nu are acces sa le vada.Cu o miscare brusca se indreapta catre pianina..sa le construiasca suport euritmic..
Ma fluidizez.devin amorfa.. note sferice,de marimi si durate neregulate,curg si interactioneaza intre ele,isi imprima noi impulsuri. gravitatia este iluzorie prin aer vanilat. Fascicule frenetice se alatura,sub pleoape mic infinit,haos pieptanat cu grija, legat cu pamblici de matase violet. Mecanism confectionat cu truda din lemn stilizat pe alocuri, stampilat de timp,zgariat,cu rol in sublimarea picaturilor de apa si clorura de sodiu intru note muzicale.
Cu totii ar trebui sa avem cel putin cate un pian. Cand se va plange,nu se va polua fonic ambientul. Eschivare din biologic. Simfonie perpetua din fiecare colt de apartament chinuit.
Becul s’a ars,viermele de wollfram tremura fragmentat. nelua trage draperiile cu mana dreapta,stanga i se odihneste in buzunarul d panza.
Un tantar i se aseaza pe unul din pometi..perforeaza hulpav pielea fina . Il indeparteaza repede cu o miscare brusca a capului si se cufunda in odihna.
Paianjenul din baie isi tese inistit inca 3 milimetri de panza; laptele uitat p masa gazduieste curand inca o generatie de bacterii. florile,lasate prada incandescentei solare,fara sa fi fost udate astazi..continua sa se deshidrateze..in liniste pe fundalul vacarmului rutier,peisaj urban mazgalit de un caine cenusiu,insetat,cu ochii absorbiti in orbite,brazdati de vinisoare neobservate de nici unul din trecatorii grabiti, ametiti de frecventa cu care li se deruleaza in minte calculele administrative.
Grimasa framantata sta asternuta pe chip,uniforma,asemeni unui strat d zapada neatins inca,iarna dimineata; patata cu stampile de extenuare pe alocuri,sta asezata in pozitie de fat abandonat prematur . Somnul o pedepseste in continuare..
Cheia de la usa se rasuceste in broasca.de 2 ori.
Desprinsa din catuse de cearsaf cald, se indreapta spre oglinda..isi pipaie stangace mainile lungi si subtiri. Apoi pometii iesiti puternic in relief..
Isi prinde o codita in partea dreapta si alta in cea stanga. traseaza cu pieptanul corect carare pe mijloc si le strange p amandoua pana ce, la radacinile de langa tampla,pielea ii devine rosu-stacojiu.
..iar nu e bunica acasa.. sper ca mi-a lasat oul moale pregatit..si sper ca nu ne dau iar sa mancam ciulama rece..
Nelua isi simte umarul obrazului invaluit in obrajor.oglinda spune ca nu. Pe maini vede gropite formate d pernutele de grasime,manute de copila dolofana.oglinda nu.
Se grabeste sa isi verifice coditele. Sunt bine stranse amandoua. 10 minute, cat dureaza drumul pana la scoala, garsoniera este cutreierata in lung si in lat. Nelua se aseaza grabita la biroul din camera. se teme ca doamna invatatoare o va certa fiindca a intarziat putin..dar..nu’i nimic..isi cere ,polilticos,scuze inainte de a intra. se invata litera “m” .
Nu pare grea,dupa cate bastonase am facut imi va iesi macar din primele 3-4 incercari.
Nelua umple o foaie,fata-verso cu “m”uri, care mai de care mai drepte sau mai stangace. La fiecare “m” stiloul apasa ,cu incapatanare,foaia cu linii ajutatoare punctate.. Tema pentru maine.
Astazi..”l”.
nelua scrie “libelula”, “lalea”, “liliac”.
3 pagini.
“k”
.
.
.
“a”
Bunica n’a mai lasat in nici o dimineata nici un ou fiert...
Incisivul d lapte cazut nu mai creste odata!..creste unul de lapte..
Dimineata de dimineata..ma uit la uniforma..mi-a ramas mare,ghetutele imi vin din nou cu 2 perechi de sosete. sunt tunsa frantuzeste..nu mai e lung..nu mai pot sa imi fac codite.
Tin mainile ridicate,de ele stau prinse mainile ei.
Mama zambeste mincinos cu ochii verzi si sclipitori.
Mi’era dor de ea,parul ei e cret si aspru,si inca mai miroase a solutia pentru permanent,de la coafor.cerceii grei de plastic alb sunt reci p obrazul meu cand o cuprind cu greu in brate.
Unghiile ei seamana cu fragmente de scoica sidefata, mainile le are uscate si strabatute de venele violet.Caruciorul albastru scartaie.se reverbereaza printre crengile din parc.abia a plouat.spitele mari argintii o ametesc,iar rotile se invart singure in sens invers..bunica rade puternic si exclama stridenta,prin buzele umede de incantare-“gata papa”.
Nelua sta turceste pe podea. mananca,tinand ochii inchisi, banana pasata cu mar si biscuiti sfaramati. intoarce cheita de la cutiuta muzicala..notele se lovesc d peretii d tabla ai cutiei,caramelizand timpanele neluei. In spatele pleoapelor, lingurita e plasata in mana bunicii,ce se indreapta periodic spre nepotica,apoi se deruleaza stroboscopic si rapid. ramane cu din ce in ce mai putine jucarii..nici una.
Nelua a consumat continutul canutei ciobite.
Incolacita in jurul ei ca un melc.rigida in pozitia fatului.nu depaseste perimetrul pernei cu trei colturi.
papusa cu cheita . cu cheita si cu un brat luuuung si moale cu care isi poate autointoarce micul resort scartaietor de sub omoplati. in loc de somn serveste bratul, papusile nu dorm. papusile sunt fin alcatuite din portelan,dar sunt abiotice. nu au viata proprie,ci sunt stampilate cu expresii faciale uimite si uimitoare spre a-i incanta pe cei ce le detin. nu cer nimic in schimb. sunt papusi. cu rochite dantelate si mulate. gura unei papusi este menita sa ramana impietrita si vopsita strident si dulce cu o nuanta ce salasluieste in spectru in apropierea carminului. un carmin zaharos.
nu trebuie sa emita substante lichide din dreptul locului unde ar salaslui glandele lacrimare,intrucat mecanismul nu este conceput astfel.vopselurile s’ar putea extinde,conducand la stricarea liniilor la care a lucrat asiduu papusarul. substantele lichide pot dealtfel dauna si sistemului mecanic din interiorul pieptului din portelan.rugina.in acest caz, spre a repara defectiunea,ar fi necesara spargerea zonei toracice ,ceea ce ar deteriora ireversibil forma de fapt a corpului jucariei.operatia pe care trebuie sa o suporte papusa cu cheita este de fapt mult prea putin inrudita cu vreo tendinta transcendentala. [a se imprima resortului minimum 2 rotatii. jucaria va legana capsorul mecanic si va emite note muzicale din “fur elise”] papusa poate efectua si de una singura operatia.a fost specificat mai sus,insa,desigur,acest model va fi mai costisitor decat restul,intrucat detine o atributie mai speciala.
raftul este plin cu modele. variatia este deviza batranului papusar ,ce in lunga sa meserie nu a fabricat niciodata doua papusi macar similare,ca sa nu mai mentionam notiunea aberanta de “model standard”. motivul este simplu,respectiv ca batranul sustine cum ca “atat timp cat copii sunt diferiti,fiecare dintre acestia merita propria jucarie,construita si modelata dupa gusturile,necesitatile,nazuintele,dorintele,mofturile,preferintele, inclinatiile micutului/micutei pt care va fi achizitionata papusa.” vestmantul filigranat al jucariei va fi in perfecta concordanta cu culorile preferate ale copilasului ce o va detine si pretui cu grija. la fel si culoarea irisului.
modelul “Lurid” este un companion de nadejde. indeplineste functii ce incanta majoritatea copiilor. dupa ce respectivul micut se afunda in somnul, de care are atata nevoie pentru reincarcarea cu energia consumata cu pofta a doua zi, papusa deschide ochii cu care “a adormit” o data cu el in prealabil. ochii emit caldura si unde vibratile,ce mangaie cu grija pielea ce imbraca grasut pometii,si de asemenea pleoapele cuminti ale copilului. toate acestea vor asigura un somn benefic celui mic si sunt menite inlaturarii impresiei de singuratate manifestata, in cazul prescolarilor, cu precadere in absenta luminii.
bratul cu care isi poate autointoarce cheita serveste de asemenea drept accesoriu util spre crearea iluziei de ocrotire permanenta pe durata somnului. “Lurid” va cuprinde micul ghemotoc cu ajutorul bratului cu pricina dispunand astfel de o gama variata de senzatii . bratul detine o functie,care,in cazul activarii acesteia cerceteaza pe o durata de 12 ore zonele corpului ce ar putea iesi de sub aria pe care trebuie sa o acopere patura,spre sporirea confortului si inlaturarea posibilitatii diversilor curenti ,ce s’ar putea forma in camera, de a lua contact cu cel mic.
“Lurid” abia asteapta!
stretching and bending both my feet and arms into twisting false embraces. tricky presence balancing on the chair.
teenager smile nearby my whispers ,stressing the soundtrack of a last night.
warm and mild seconds took so long by the time i finished singing silently some map of a piano. “pleaaaase don’t fllloat so faaast..”
lost in translation.
adjacent necks blending for the crash. boney jaws in a clumsy,milk-flavoured clash. placing me above the sheets of my bed. vertigo because of him and the tonic gin.
his long body hiding me from my awareness of his subsequent leaving, i agreed on the matter. i laid in tender submission for the next few hours,keeping my eyelids shut down under the temporary oblivion of his departure.
Dodo.
trapped in my own embrace,rocking back and forth..on my chair. i’m my best lyer; all i need to do is to cover up my ears with my palms and i can make you utter english words wrapped up in french accent..again and again and again and again..
Antoine termina de spalat vesela.
Sterse cu meticulozitate fiecare ceasca in parte.Cestile sunt de culoarea piersicii si sunt momentan foarte lucioase. In suprafata atat de lustruita se reflecta soarele cu narcisism,mai intai pe toarte,iar apoi pe diametrul marginii fiecarei cani.
Fiecare dintre cestile lui antoine au cate un nume. numele sunt atat de muzicale,incat de fiecare data cand le pronunta,literele tind sa se transpuna in note muzicale alergand intre fragmente de simfonii.El,insa, este singurul capabil sa le materializeze,fiind inzestrat cu o uimitoare dexteritate logoreica. Miscarile in care limba i se contopeste si penduleaza cu restul elementelor aparatului bucal transforma imaginea,aparent stroboscopica,intr’un dans eclectic. Intregul angrenaj functioneaza intr’o armonie demna de calcule matematice,contratimpii sau sincopele se redimensioneaza,uneori pe frecvente greu de suportat timpanului lui antoine,supus cu incapatanare unor suplicii vibratile ametitoare. Dentitia ii este incalcita,proiectata parca pentru a crea variatie sonora.Fiecare molar este distinct ca unghi sau ca marime si forma de altul,incisivii sunt ridicati pe gingii alaturi de canini,semanand cu o orga primordiala. Striatiile de pe labii constituie o harta cu linii curbe,sinuoase,ce implementeaza o gama infinita de posibilitati fonice.
Antoine obisnuieste sa bea zilnic sase cesti de ceai, in cele sase cesti diferite,niciodata de doua ori in aceeasi ceasca, si de fiecare data alt sortiment de ceai.
Intreg ritualul il desavarseste zilnic, demarand cu procesul de curatare a cestilor in fiecare dimineata,urmand lustruirea lor frenetica,utilizand o bucatica de piele de caprioara. Apoi urmeaza sa strige pe rand numele fiecareia dintre cesti,ulterior imbinandu’le haotic in simfonii retinute intre peretii camarutei sale inchiriate.
Ceaiurile le pregateste cu atentie,intr’o ordine sacra prestabilita. primul este cel de scortisoara si ginseng,urmat fiind de cel negru,aromat cu pergamon,stins apoi cu dulceata imbietoare a vaniliei,prelungita in caramel. Apoi papilele gustative sunt curatate cu infuzie de iasomie egipteana si flori de portocal, sindrofia aromatica incheiandu’se in baia clocotita cu esenta de cocos-ananas-banana.
Procesul dureaza aproximativ trei ore si se desfasoara intre 6:00am si 9:00 am. De aceea locuieste singur. Prietena sa locuieste de asemenea singura si staruieste ca acesta sa poarte un aparat dentar,intrucat chipul ii este placut la vedere,cu exceptia zambetului,care in loc sa lumineze orizontul Mirei,pare ca il strapunge cu un fulger ce determina perplexitatea fetei,desi se cunosc de 2 ani si se iubesc. Antoine o refuza,invocand diverse motive,cum ca i s’ar parea total nenatural sa se mai preocupe de acest defect fizic,care se dezvaluie doar rar; el nu zambeste des.Totusi ea il iubeste si il apreciaza,desi nedeclarat,pentru pedanteria obsesiva de care da dovada cand ii serveste ceaiul intr’o ceasca distincta de cele sase ale sale.
Este ora 6,iar antoine va incepe. Pe mira o asteapta in jurul orei 10. Astazi o va servi cu ceai de mango si lapte. Apoi ea ii va saruta pe rand pleoapele ce ii imbraca ochii indigo.
