(ilustratie:Marcela Cardenas)
Autoizolarea mi se asterne pe epiderma precum o emulsie,ce imi converteste eul intr'o perna de catifea de un albastru obscur.
Propria introspectie vibreaza,valurita,imprumutand diverse unde.
Autoizolarea reprezinta o felie de solitudine,fara de care nu stiu cum reusesc alte persoane sa ralieze contingentului.
Nu gasesc o cale mai buna,in vederea indeplinirii demersului de cunoastere si intelegere a individualitatilor inconjuratoare, decat parcurgerea cunoasterii proprii si reluarea acesteia in mod recurent.
Schimbarile proprii trebuie admise,asumate si,ulterior, analizate statistic. Trebuie configurate un soi de grafice spre determinarea unui ritm si depistarea momentelor de evolutie/involutie.
Suna digital,fiindca suntem digitali si ne digitalizam perpetuu.
Autoizolarea feliata reprezinta o gura de oxigen dintr'un bazin cu apa,ce ii revine la anumite intervale lungi unui amfibian ce petrece mai mult timp pe uscat decat si'ar dori.
In plina solitudine,beletristica'i un san gigant,ce'mi alapteaza mintea.
Este vorba despre pieptanarea gandurilor si impletirea lor intr'un spic,a carui forma sa ramana netulburata pe parcursul saptamanii ce urmeaza.
No comments:
Post a Comment