Thursday, October 29, 2009

zapada




De cand eram mica am iubit nebuneste zapada.
Imi amintesc ca mi se spunea cum ca atunci cand ma voi face mare imi va trece pasiunea pt zapada,caci voi vedea ca incurca traficul sau ca iti intra nesuferita in cizme.
M'am facut mare si imi place si mai tare decat atunci cand eram mica!

E pacat ca la noi la Bucuresti nu mai ninge strasnic ca pe vremuri. Zapada facea Bucurestiul sa arate curat,chiar si spatele blocului de la bunici se imbraca in alb imaculat,nu se mai gandea nici naiba vreo luna-doua ca dedesubt zac gunoaiele care nu mai incapusera in ghena.

Imi amintesc diminetile de la fereastra apartamentului in care am crescut.Ma bucuram cu o neghiobie,care acum mi se pare fascinanta,atunci cand ma trezeam si vedeam ca a nins.

Conceptual, zapada mi se pare un element genial,total necesar pt curatarea mintii si'a intentiilor; nici nu vreau sa ma gandesc ce inseamna un loc unde clima nu presupune macar o data pe an sa vezi numai alb si sa te zgribulesti zdravan pana ajungi la scoala sau la serviciu. Ba mai mult de atat, gandul ce imi tot rapeste mintea de multi ani incoace este cum e sa traiesti intr'o zona geografica locuita si unde e zapada mereu.
Gandul ma poarta fireste catre nordici, care nu numai ca au o fizionomie senina, dar carora zapada le'a cultivat un gust pt o eleganta ce mizeaza pe simplitate. In design,in muzica, in arhitectura..

Atunci cand pe jos e alb si cerul e usor gri trebuie sa fie grozav sa iti iei egoist 2 minute cu tine insuti si sa nu gandesti nimic. Sa te bucuri de cea mai subtila liniste.

4 comments:

revelionlasorbona said...

He, he..si nu te crede nimeni cand le povestesti strainilor de zapezile noastre cand ne trezeam dimineata si viscolise acoperind usile si scoala se inchidea...

Ana said...

ce vremuri!:) *sighs*

The DVO's blog said...

frumos scris despre zapada! oare copiii nostri despre ce zapada isi vor aminti atunci cand or sa fie asemenea noua acum

patty_35 said...

SI EU MA NUMAR PRINTRE ADMIRATORII ZAPEZII...