ma grabesc

ilustration: "Wieden + Kennedy 12",ad school,Portland.


ma grabesc,mereu m-am grabit.
m-am grabit sa cresc.
m-am grabit sa stiu tot,iar afland ca asta nu se poate,ceea ce inca nu stiu ma ameninta ca o profesoara batrana cu indexul ridicat spre mine.
ma grabesc sa calatoresc.
ma grabesc fiindca ma tem de clipa in care nu as mai avea ce sa povestesc.

ma grabesc fiindca vreau sa devin nepoata care ar atinge imposbilul; ma grabesc sa muncesc; ma grabesc sa-i daruiesc bunicii jumatatate din ce s-a grabit ea sa-mi daruiasca mie.

masor timpul in unitati empirice; astfel,consider ca atunci cand pierd timpul,de fapt nu pierd timpul,ci eventuale viitoare amintiri sau evenimente constructive.
traiesc mereu in viitor; ma bucur de lucrurile ce ma vor bucura,iar ceea ce'mi place cel mai mult sa strig este:"abia astept!"
asta nu e bine.

imi grabesc retina sa inregistreze cat mai mult din tot ce-i frumos.
ma grabesc fiindca ma edific din ce in ce mai puternic de convingerea conform careia exista un cuantum covarsitor de frumusete care ar putea sa-mi scape nevazut; pastrez in mine tot ce vad frumos,precum o bibliotecara maniaca.

ma grabesc fiindca,in timp ce eu sunt perisabila,exista atatea si atatea entitati perene; ma grabesc fiindca primul lucru care fuge e tineretea; tineretea e cel mai bun atlet;
eu m-am obisnuit cu tineretea si nu sunt obisnuita sa ma dezobisnuiesc de nimic rocambolesc.

ma grabesc fiindca seman cu mama,iar ea s-a grabit sa ma nasca.