trenulet

si bunica de meserie se ocupa de surprize.
bunica punea atat de mult zahar la prajituri,incat nu intelegeam prajiturile de la cofetarie.
si bunica imi ambala in fiecare an cadourile. in fi-e-ca-re an. le ambala in aceeasi folie de ambalaj din anul precedent. dar nu conta,erau minunate fiindca erau ambalate. ma deprinsesem sa le desfac cu grija.
si nu exista puls mai nebun decat acela cand, sub ambalaj,in fosta cutie de biscuiti a bunicului,am gasit Trenuletul.
alveolele pulmonare au absorbit lacome si fericite tot oxigenul din camera.
am explodat in beatitudinea visului implinit al copilului androgin.
eram convinsa ca nu's baietel. la fel de convinsa eram ca nu's fetita.
miroseam in mod constant a puii de catel,cu care dormeam la pranz in spatele blocului,si a groapa de gunoi din cartier,pe versantii careia simteam adrenalina in coborare pe capacul de veceu.
si veneam acasa,unde bunica ma pupa de la intrare pe nerasuflate,si ma scufunda in cada mereu deja plina cu apa mereu prea fierbinte.
si stirile de la ora zece erau soundtrack.
si mult sapun.
si apoi,dupa c ma stergea cu prosopul zgrumtzuros,imi rasfata pielea corpului necopt in ulei de iasomie.
si genele mi le intindea cu ulei de ricin ca sa'mi creasca "lungi pana la sprancene".
si'n tot timpul asta zambea. zambea mereu. pana cand m'am facut domnisoara,nu am stiut cum arata bunica fara zambetul intins pe cei mai rosii si grasani obraji din cati exista.
si daca nu spargeam nicio cana din setul chinezesc indigo de cobalt,cu trandafiri roz cu tulpini aurii,seara reasambla cu mine trenuletul electric.
si zaceam cu compot de visine intre palme ore intregi(pana se racea ,si'asa nu imi placea cald), hipnotizata de ciclul in miscare al sirului de vagoane confectionate din plastic si tabla.
si zgomotul trenuletului,in recurenta lui de melodie eclectica, imi devenise cantec de leagan.